A fost profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi fondatorul şcolii româneşti de neurochirurgie. A fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România. În 17 decembrie 1893 s-a născut medicul Dimitrie Bagdasar:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
17 decembrie 2021, 06:00 / actualizat: 17 decembrie 2021, 8:10
A fost profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi fondatorul şcolii româneşti de neurochirurgie. A fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România. În 17 decembrie 1893 s-a născut medicul Dimitrie Bagdasar:
A fost cel mai mare dintre copiii unei familii armene de răzeşi. Facultatea de medicină, la care s-a înscris în 1913, a frecventat-o cu mari greutăţi materiale, fiind nevoit să-şi câştige existenţa. Sperând să-şi rezolve problemele financiare, la sfârşitul anului III s-a angajat la Institutul Medico-Militar. În Primul Război Mondial a fost mobilizat şi trimis pe front, unde s-a îmbolnăvit de tifos.
Şi-a continuat studiile după război, orientându-se către neurologie. După absolvire s-a angajat la Spitalul Militar, completându-şi cunoştinţele acumulate aici cu vizite frecvente în laboratoarele catedrei de histologie şi de anatomie patologică. În 1927 şi-a dat demisia din armată şi s-a căsătorit cu Dr. Florica Ciumetti (se cunoscuseră ca medicinişti). În loc de călătorie de nuntă, cu resurse foarte modeste, au plecat împreună la specializare în America, la Boston. Aici, în anii 1927-1929, Dumitru Bagdasar s-a specializat în Neurochirurgie la vestita clinică Peter Bent Brigham condusă de Dr. Harvey Cushing, pionierul mondial al neurochirurgiei moderne.
Întorşi în ţară în 1929, Doctorii Dumitru şi Florica Bagdasar au întâmpinat greutăţi din partea oficialităţilor, fiind repartizaţi la periferia ţării. Primele intervenţii neurochirurgicale, Dr. Dumitru Bagdasar le-a realizat în condiţii improvizate, precare, în Spitalul din Jimbolia (1929-1931), apoi în Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuţi (1931-1933). În 1933, exasperat de anumite şicane, şi-a dat demisia de la Spitalul din Cernăuţi şi, împreună cu soţia sa, s-a întors la Bucureşti. Aici a continuat să facă intervenţii neurochirurgicale la Spitalul de Urgenţă, ca şi la alte spitale: în mod improvizat, aducându-şi propria trusă cu instrumente chirurgicale şi recrutând de fiecare dată personalul de care avea nevoie în sala de operaţie. În toată această perioadă de pionierat el a avut în soţia lui un sprijin indispensabil: ea a fost aceea care l-a secundat în sala de operaţie şi i-a fost constant alături.
A obţinut, prin concurs, în 1935, înfiinţarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi şi o singură sală operatorie, în Spitalul Central de Boli Nervoase şi Mintale din Bucureşti. Acesta a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultăţii de Medicină, de unde se va dezvolta şcoala românească de neurochirurgie. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operaţii pe sistemul nervos. În calitate de Ministru al Sănătăţii a creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti, a înfiinţat 60 de circumscripţii rurale şi 100 de case de naşteri la ţară şi a dirijat campanii împotriva tifosului. Academia Română l-a ales membru post-mortem pe Dimitrie Bagdasar în 1948.