Ce mai citim: recomandarea bibliotecarului – Matriarhat

Opt voci împărtășesc opt povești diferite, fiecare poveste e un portret al uneia dintre personaje – toate femei. Din diferite perspective și povestite din mai multe unghiuri, prozele se îmbină într-un mod tare frumos și interesant. Destinele lor sunt ilustrate cu căldură, decență și empatie, fie că sunt femei abuzate, neînțelese sau pur și simplu nepotrivite vremurilor lor, toate transmit o durere fără timp și loc, perpetuată prin relații de putere prestabilite. Autoarea extrage și prelucrează sevele unor existențe feminine până în cele mai incomode, dureroase și tabu profunzimi. E dureroasă și deopotrivă frumoasă cartea asta.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 19 decembrie 2021, 00:00

Deși Matriarhat nu e un roman și nici un volum la finalul căruia descoperi legături nebănuite între personaje, îți face plăcere să-l citești și te face curios de destinul fiecăreia dintre personaje în parte. Prozele sunt poveștile unor destine, care reunesc istorii de viață, construite în jurul unui personaj feminin. Aceste povești se desprind din banalitate, indiferent care le este statutul social al protaganistelor. Autoarea însă, nu face din destinele acestora scopul în sine al fiecărui text, ci merge dincolo de ele, radiografiind contextul social în care acestea se regăsesc. Scriitura este savuroasă, epicul foarte stufos și incitant, iar personajele au o culoare inedită, așa cum, le este și limbajul, în unele cazuri. Nici atmosfera nu este de ignorat, căci este foarte bine construită.

Un aspect deosebit al cărții sunt schimbările de perspectivă. În timp ce unele femei-personaje își spun singure povestea, pe altele le cunoaștem prin ochii bărbaților din viața lor sau chiar a unor naratori absenți din povestiri.

Scrisul Cristinei Andrei este o formă de spionaj, care face cititorii, să-și concentreze toată atenția asupra dimensiunii feminine și a existenței umane, ce cuprinde în sine drame, tragedii tăcute și o doză sănătoasă de umor.

Opt povestiri și opt personaje foarte diferite, suprapuse în acest volum, fie în zona lor de intimitate, dragoste, căsnicie, familie, fie în viața lor socială și profesională. Oricare este povestea lor (o fată din flori ajunsă orfană, o cântăreață al cărei destin este schimbat definitiv de o tentativă de viol la sfârșitul nunții, o jurnalistă influientă, a cărei încredere în sine este știrbită de revolta bruscă a soțului), toate vorbesc despre societatea contemporană definită prin relația femei-bărbați și a raporturilor de putere sau de supunere dintre ei, dar mai ales, toate istoriile au un punct comun: redefinirea eului matern-feminin.

Povestirile reușeșc să ne atragă atenția asupra unghiului personal al fiecărei istorii, fără a moraliza cumva conținutul acesteia, citindu-le, veți primi o porție sănătoasă de umor acid, de observații subtile și rafinate, pe care le veți avea în minte mult timp după finalizarea cărții.

Personajele sunt pe cât de stranii, pe atât de excentrice. Narațiunea pune accente egale atât pe destinul femeilor, cât și pe soarta dificilă a bărbaților, care fie sunt prinși în mrejele lor, fie ajung să le urască.

Amante, femei trecute de prima tinerețe sau adolescente meschine, toate ființele construite de Cristina Andrei au în sânge desfrâul și păcatul. Să fie asta oare o încercare de schițare a imaginii unei Eve moderne?

Unele personaje sunt cu adevărat temerare, ajungând să jongleze între promiscuitate și definire, altele cad în deznădejdea propriilor iluzii. Acesta e momentul remușcărilor și al abandonului, când o femeie prea plină de sine înțelege că și un șoarece prins în capcană poate ajunge să scape. Și atunci, tot ceea ce a fost clădit, se năruie.

Ultima proză este bântuită de umbra unui personaj sinistru al istoriei nu foarte îndepărtate, chiar dacă numele său nu apare menționat nicăieri. Vă veți da seama cu ușurință despre cine este vorba, în timp ce o însoțiți pe eroina acestei povestiri pe străduțele Bucureștiului din anii ’70.

Este o carte dificilă, care se savurează fără grabă, altfel există riscul de a o înțelege superficial. De apreciat în narațiunea Cristinei Andrei este amplitudinea cu care își explorează personajele, îngrădindu-le și lăsându-le libere, de parcă ar construi un labirint, iar micile femei ar fugi într-o cursă continuă.

Cristina Andrei a reușit un lucru pe care nu-l fac mulți scriitori, citindu-i cartea, reușești să empatizez cu toate personajele, fie că ți-au fost sau nu pe plac, femei sau bărbați, victime sau vinovați. Reușește să construiască o narațiune foarte naturală, culegând portrete umane reale, neretușate, puse sub lupa atentă a descrierilor sale.

Carmen Mușat, eseistă și critic literar, spune despre această carte:’’Prozele Cristinei Andrei vorbesc despre irosire și eșecuri existențiale, despre vulnerabilitate și bucurie, dragoste și ură pustiitoare, furie și tandrețe, despe suferință și moarte, împletite toate, în viața de zi cu zi. O infernală comedie umană se desfășoară în aceste pagini de mare forță, ce dezvăluie o prozatoare rafinată și pe deplin stăpână a artei de a-și seduce cititorii.’’

Povestiri tulburătoare cu scene rupte din viață și personaje pe care le poți întâlni la tot pasul, interesante mai ales atunci, când sunt lipsite de strălucire.

Cartea vă așteaptă să o descoperiți la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj, la Secția de Împrumut pentru Adulți.

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.