Cum ar fi să trăim pe o suprafaţă plană, lipsită de cea de-a treia dimensiune? Cum ne-am deplasa atunci, care ar fi valorile, care ar fi credinţele? În secolul 19 un teolog englez şi-a imaginat acest lucru într-un fel de fantasy matematic. Este vorba de Edwin Abbott Abbott, născut în 20 decembrie 1838:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
20 decembrie 2021, 06:00 / actualizat: 20 decembrie 2021, 9:54
Cum ar fi să trăim pe o suprafaţă plană, lipsită de cea de-a treia dimensiune? Cum ne-am deplasa atunci, care ar fi valorile, care ar fi credinţele? În secolul 19 un teolog englez şi-a imaginat acest lucru într-un fel de fantasy matematic. Este vorba de Edwin Abbott Abbott, născut în 20 decembrie 1838:
A fost educat la Cambridge, primind cele mai înalte aprecieri în studiul clasicilor, matematicii şi teologiei. A devenit director de şcoală în Londra la 26 de ani, printre elevii săi fiind şi H. H. Asquit, ulterior prim ministru al Angliei. A publicat o biografie a lui Francis Bacon şi un studiu al gramaticii lui Shakespeare, dar cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne Flatland, în care a punctat stereotipiile şi limitările în gândire care ne împiedică să acceptăm un număr mai mare de dimensiuni fizice decât cel în care trăim. Abbott s-a retras din activitatea didactică în 1889, dedicându-şi ultima parte a vieţii studiilor teologice.
„Imaginaţi-vă o imensă foaie de hârtie pe care linii drepte, triunghiuri, pătrate, pentagoane, hexagoane şi alte figuri, în loc să rămână fixate pe poziţia lor, se mişcă liber pe suprafaţă, dar fără să aibă posibilitatea de a se ridica deasupra ori a coborî dedesubt. Aţi crede că vom distinge figurile măcar din vedere, dar în Flatland nu vedem altceva decât linii drepte. Dacă un prieten se apropie de noi, linia e mai mare; dacă se îndepărtează, linia scade; dar e tot o singură linie.” – Edwin Abbott Abbott, Flatland, 1984.