Încă din vremuri de mult uitate, apropiindu-se sfârşitul de an, într-un peisaj magic cu specific de iarnă, în comuna Sadu, vatră românească aşezată nu departe de unde fala apelor transilvane străpunge catena Carpaţilor, se poate simţi de departe miros de fum de lemn de fag şi se pot zări gospodării împodobite şi pictate ici colo cu luminiţe frumoase, cum stă bine oricărei aşezări cu oameni vrednici, în preajma sărbătorilor de iarnă.
Foto: Junii din Sadu
Articol editat de cristina.rusu,
25 decembrie 2021, 00:00
Încă din vremuri de mult uitate, apropiindu-se sfârşitul de an, într-un peisaj magic cu specific de iarnă, în comuna Sadu, vatră românească aşezată nu departe de unde fala apelor transilvane străpunge catena Carpaţilor, se poate simţi de departe miros de fum de lemn de fag şi se pot zări gospodării împodobite şi pictate ici colo cu luminiţe frumoase, cum stă bine oricărei aşezări cu oameni vrednici, în preajma sărbătorilor de iarnă.
An de an, apropierea acestor sărbători erau și creează încă momente de bucurii și mulțumiri trăite de întreaga populație a comunei.
Bucuria manifestată cu ocazia apropierii sărbătorilor de iarnă cuprinde toată populația comunei.
Pe la ferestrele aburite de pâinea de casă şi cozonacii cu nucă proaspăt scoşi din cuptor se aude sunetul tutoiului care vesteşte cel mai important eveniment din această perioadă: obiceiul cetelor de Juni din Sadu.
Din timp, cam pe la sfârșitul lunii noiembrie, junii se întrunesc să alcătuiască ceata. Odată obștea întocmită, se procedeză la alegerea „Judelui”. Flăcăul în această postură trebuie să fie un June destoinic, serios și autoritar, pentru că de cuvântul său trebuie să asculte întreaga ceată, pe toată perioada sărbătorilor. Ca ajutor al „Judelui”, este ales „Vornicul”, iarăși, un fecior dezghețat și un bun organizator. Pe lângă jude și vornic mai sunt aleși Pârgarul bătrân, cel mai vârstnic dintre Junii cetei, precum și un ajutor numit Sânde. Pentru diverse înștiințări ce interesează ceata, sunt numiți și doi pristavi care au asupra lor „tutoaie” (suflătoare din corn de vită) pentru mobilizări a cetei, care în fiecare seară se adună.
Alegerea Junilor se face în ziua de sfântul Nicolae, zi în care feciorii se duc la Primărie pentru aprobare, iar după amiaza la preoţi pentru a cere binecuvântarea cuvenită şi pentru a-i cinsti după datină cu o feldără de mere, iar cu o duminică înainte de Crăciun feciorii ridică fetele, fiecare flăcău strigând fata cu care se va petrece de Crăciun la ceată.
Pentru aceasta, din timp, el, în înțelegere cu prietena lui, se prezintă familiei ei, solicitând învoirea părinților. Momentul acesta este deosebit de important pentru june, fapt ce îl determină să se prezinte într-o ținută demnă, serioasă și într-un cadru sărbătoresc, cinstind părinții fetei cu un litru de vin. Părinții, prețuind comportamentul junelui, precum și pentru gestul lui frumos, se învoiesc la cererea lui, gândindu-se foarte serios la viitorul tinerilor.
În ajunul Crăciunului, în alai de cântec doinit, cele două cete merg în pădure pentru a aduce fagul în sat. La pădure se merge cu tractorul, iar fagul ales, cu sprijinul pădurarului, trebuie să fie foarte mare. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi sau cu tractorul. Junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. La fiecare răscruce de drumuri, țapinele feciorilor sunt așezate în stea, iar aceștia întind sârba în jurul lor. În acest timp, crâșmarii (aleși din rândul cetei), se plimbă printre mulțime, cu damigeana frumos împodobită, având grijă ca fiecare dintre cei prezenți să guste din rachiul Junilor. Lemnul este plimbat prin sat, aceasta fiind mândria sădenilor și mai ales a Junilor, mărimea fagului exprimând puterea tinerilor și hărnicia lor. Odată ajunși în centrul comunei, întreaga mulțime este întâmpinată de mesajul primarului, colindul Junilor și de vinul fiert pus la dispoziție de Primărie. Petrecerea continuă timp de câteva ore, după care Junii pleacă la colindat. Primele gazde la care poposesc sunt casele primarului, ale preoților satului, apoi fiecare localnic care deschide larg porțile Junilor.
Prima zi de Crăciun este zi de odihnă și pregatire pentru manifestările și mesele festive care urmează.
A doua zi de Crăciun, îmbrăcați în straie populare, feciorii și fetele, însoțiți de muzicanți cântând ”Vis-a-vis de mine este” poposesc la cele două Biserici, unde colindă. După terminarea slubei religioase Ceata de Juni, își etalează costumele, dar și priceperea printr-un program de jocuri, în fața celor două Biserici și mai apoi în centru, după care se deplasează la casa primarului, căruia îi vor oferi o ”veadră” cu vin, și îl vor colinda, iar la rândul său primarul întoarce „veadra de vin” băieților cetei.
A treia zi de Crăciun, Ceata de Juni va prezenta din nou un program de jocuri, la sfârșitul slujbei religioase, iar în ziua următoare Junii din întreaga Mărginime a Sibiului își dau întâlnire la Săliște, unde își vor prezenta fiecare portul specific zonei lor, dar și jocurile, cu particularitățile locale.
Din repertoriul de colinde al Junilor comunei Sadu:
Colinda Gazdei
Să roagă, să roagă ho jupâne gazdă tot de dumneatale pentru cinstea tale ho jupâne gazdă Pentru cinstea tale, Negri vânătorii ho jupâne gazdă Negrii vânătorii, De tot de sălașu De tot de sălașu braniștile tale Braniștile tale că și-o d-auzi tu Că și-o d-auzi tu, si și-o dobrici tu Si și-o dobrici tu, c-ai vânat cam multu C-ai vânat cam multu, multu și măruntu Multu și măruntu, vânat de ce-mi este? Vânat de ce-mi este? Hoi este mi-țî este Hoi este mi-țî este de troian de ciută De troian de ciută, cârma cine-o poartă Cârma cine-o poartă? Hoi, poartă mi-țî poartă Hoi poartă, mi-țî poartă, cel mult coprioru Cel mult coprioru, cel mustră fi oru(l) Cel mustră fi oru(l), cel cu două coarne Cel cu două coarne și cu nouă rază Și cu nouă rază, la vârfșor de coarne La vârfșor de coarne, hoi poartă mi-țî poartă Hoi poartă mi-țî poartă, leagăn de mătasă Leagăn de mătasă, sus la capu(l) lui Sus la capu(l) lui, la creștetutu(l) lui La creștetu(l) lui, de-a direapta lui De-a direapta lui, hoi poartă mi-țî poartă Hoi poartă mi-țî poartă, cea cunună sfântă Cea cunună sfântă, jos la glezna lui Jos la glezna lui, la chișița lui La chișița lui, hoi poartă mi-țî poartă Hoi poartă mi-țî poartă, spadă ferecată Spadă ferecată, hoi poartă mi-țî poartă Hoi poartă mi-țî poartă, pătruș paharele Pătruș paharele, lucii de d-argintu Lucii de d-argintu, hoi poartă mi-țî poartă Hoi poartă mi-țî poartă, leagăn de mătasă Leagăn de mătasă, cui i se cuvine? Cui i se cuvine? Că țî să cuvine Că țî să cuvine, casa dumitale Casa dumitale, pentru cinstea tale Pentru cinstea tale, cea cunună sfântă Cea cunună sfântă, cui i să cuvine Cui i să cuvine, că țî să cuvine Pe capu(l) dumitale, pentru cinstea tale Pentru cinstea tale, pătruși paharele Pătruși paharele luci de d-argintu Lucii de d-argintu, cui i se cuvine ? Cui i se cuvine, că țî să cuvine Că țî să cuvine –n mâna dumitale În mâna dumitale, pentru cinstea tale Ca să-nchini cu cei măi bătrâni!!! (vorbit), urează gazdei conducătorul cetei de colindători.
Colinda Sfinților
Să-ntreabă, să-ntreabă Sfînţî pe Dumnăzău, dragi sfinţiţi, dragi miiţî Sfinţi pe Dumnezău din ce s-o făcutu, Din ce s-o făcutu vinu și grâuru Vinu și grâuru și al trâilea miru, Și-al trâilea miru, dară sfi nţi sfi nţîţii Dară sfi nţi sfi nţîţii, ce mă ispitiţî, Ce mă ispitiţî, că voi bine știţî că voi bine știţî, bine ca și mine, Bine ca și mine, măi bine ca mine, Mai bine ca mine, că noi ne-am suitu, Că noi ne-am suitu, sus pe Rusalimu, Sus pe Rusalimu, ca noi să vedemu, Ca noi să vedemu, grânele de-s bune, Grânele de-s bune, oarzăle de-s coapte, Oarzăle de-s coapte, livezile de-s verzî, Livezile de-s verzî, viţa de-i roditu, Viţa de-i roditu, și noi ne-am dumblatu, Și noi ne-am dumblatu și ne-am docălitu, Și ne-am docălitu, pân-am nimeritu, Până-am nimeritu, la lină fântână, La lină fântână, cea cu apă bună, Cea cu apă bună, dumbra-i și mai bună, Dumbra-i și mai bună, apă ne-am băutu Apă ne-am băutu, umbra-am hodinitu, Umbra-am hodinitu, păn-am adurmitu, Pân-am adurmitu, dacă-adurmitu, Daca-am adurmitu, cești câni de păgânii, Cești câni de păgânii ei ne-au tot pânditu, Ei ne-au tot pânditu, la noi au venitu, La noi au venitu, voi toţi aţi scăpatu, Voi toţi aţi scăpatu, ei m-o apucatu, Ei m-o apucatu, pe mine m-o dusu, Pe mine m-o dusu, curte de Pilatu, Curte de Pilatu, și m-o judecatu, Și m-o judecatu, și m-o răstignitu, Și m-o răstignitu, cruce de măr dulce, Cruce de măr dulce, cuie d-oţălu, Cuie d-oţălu, clovoază de feru, Clovoază de feru, unele băteară, Unele băteară, și-ncă le scoteară, Și-ncă le scoteară, sângele curgeară, Sângele curgeară, une jos picară, Une jos picară, viţa rodi iară, Viţa rodi iară, și ni-l încingeară, Și ni-l încingeară, cu brâu de măceșu, Cu brâu de măceșu, d-une-l încingeară, D-une-l încingeară, carnea culegeară, Carnea culegeară, d-une jos picară, D-une jos picară, grâu înspicară, Grâu înspicară, și-n cap îi puneară, Și-n cap îi puneară, cunună de spinu, Cunună de spinu, pui de mărăcinu, Pui de mărăcinu, une o puneară, Une o puneară, și-ncă o luară, Și-ncă o luară, sudori îi curgeară, Sudori îi curgeară, une jos cădeară, Une jos cădeară, miruri se făceară… Miruri se făceară, și-așa s-o făcutu, Și-așa s-o făcutu, vinu și grâuru, Vinu și grâuru, și-al trâilea miru.
Pe su(b) deal, pe su(b) pădure – se cântă la plecarea în pădure după fag:
1. Pe su deal, pe su pădure (bis) Trece-o nevăstuță-n lume Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 2. Nevăstuța-i din Banatu (bis) Fugită de la bărbatu Cu-n prunc mic nebotezatu 3.Ea mergea pruncu(l) plângea bis Maică-sa din grai grăia Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 4. Taci pruncule nu mai plânge (bis) C-aicea-i pădurea deasă Și ne-aud hoții din casă 5. C-aicea-i pădurea rară (bis) Și ne-aud hoții de-afară Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 6. C-aicea-i pădurea mare (bis) Și ne iasă hoții-n cale Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 7. Vorba bin-n-o isprăvea bis Hoții-n cale le ieșea Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 8. Tu muiere, tu nevastă (bis) Lasă pruncu(l) jos din brață Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 9. Lasă-ți prunca pe pământ (bis) Și hai cu noi la hoțîtu Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 10. Io pruncu nu l-oi lăsa bis Că-i prunc din inima mea Și mă bate precista 11. Că-i prunc din sângele meu bis Și mă bate Dumnezău Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai 12. Să-i tăiem un cărpinel (bis) Să-i facem un legănel Ziua, noaptea să stea-n el 13. Dar cine-l va mai scălda (bis) Ploile cân(d) or cădea Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai Ține gazdă masa-ntinsă și lumina-n geam aprinsă Că-i vremea umblatului Peste vatra satului. Pe potecă de mătasă, Dintr-o casă-n alta casă Să ne-adune bun cu bun Sfânta sară de Crăciun, Că-i mai sfântă decât toate
La mulți ani, cu sănătate!
Colinda
Slobozâ-ne gazdă-n tindă Că-i omătul până-n grindă Şi-i o vreme viforoasă, Slobozâ-ne gazdă-n casă! Că de-om sta mai mult pe-afară N-i afla la primăvară, Când s-or lua troienile Şi-or verzi poinile. Mititei şi de-a-n picioare, Prefăcuţi în tămâioare Şi-n brânduşe vineţele Să tot plângi gazdă pe ele! Da’ de-i sire în lumină Om cu inimă creştină, Maica Domnului ţi-a coasă Nouă şterguri de mătasă. Să aşterni gazdă cu toate Masa roadelor bogate, Ca-i sara Crăciunului Şi-n casa românului!
Cristian Florea
Foto: arhivă Radio Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
