A fost printre primele femei care au intrat – chiar şi numai ca membri de onoare – în Societatea Regală de Astronomie din Marea Britanie. Când John Stuart Mill a pus laolaltă o petiţie pentru dreptul de vot al femeilor, a dorit ca ea să fie prima semnatară. În 26 decembrie 1780 s-a născut Mary Fairfax Somerville:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
26 decembrie 2021, 06:00 / actualizat: 26 decembrie 2021, 9:31
A fost printre primele femei care au intrat – chiar şi numai ca membri de onoare – în Societatea Regală de Astronomie din Marea Britanie. Când John Stuart Mill a pus laolaltă o petiţie pentru dreptul de vot al femeilor, a dorit ca ea să fie prima semnatară. În 26 decembrie 1780 s-a născut Mary Fairfax Somerville:
Mary Fairfax se înrudea cu multe familii scoţiene distinse, iar tatăl ei a ajuns până la rangul de viceamiral. Totuşi în copilăria ei veniturile le erau încă mici, fiind suplimentate de mama ei care creştea zarzavaturi şi vaci de lapte. Tot mama ei a fost cea care a învăţat-o să citească, dar mult timp educaţia şi-o făcea pe cont propriu în grădină, observând florile şi păsările. „Treaba asta nu va merge pentru Mary”, a spus tatăl ei într-un rând, când s-a întors de pe mare. „Trebuie măcar să înveţe să scrie şi să socotească.” A petrecut un an la un pension scump, unde a deprins câte-un pic de franceză, de gramatică şi de matematică, dar când s-a întors acasă, mătuşile sale s-ar fi aşteptat să nu-şi mai piardă vremea cu cărţile, ci să se ocupe de activităţi cuviincioase pentru femei, cum ar fi cusutul şi brodatul. Mary era revoltată: nu înţelegea de ce femeile s-ar naşte cu un apetit pentru a cunoaşte lumea dacă pe urmă le e interzis să o facă. A deprins suficientă latină cât să înţeleagă cărţile din biblioteca tatălui ei: o preocupare pe care a ascuns-o până când l-a întâlnit pe unchiul ei, dr. Thomas Somerville, care a ajutat-o să-l citească şi să-l înţeleagă pe Vergiliu.
A fost eleva academiei lui Alexander Nasmyth, care tocmai îşi deschisese porţile pentru tinerele doamne. Când o colegă a fost încurajată să-l citească pe Euclid pentru a înţelege fundamentele matematicii şi astronomiei, Mary a prins ocazia pentru a citi la rândul ei volumul pentru a căpăta o altă perspectivă asupra ştiinţei Antichităţii. În rest însă ducea viaţa familiei în care se născuse: lua lecţii de maniere şi de pian, participa la evenimente sociale şi se pregătea de primul ei bal la Edinburgh. În 1804 s-a căsătorit cu Samuel Greigg, un văr îndepărtat, care şi-a dus tânăra mireasă la Londra. Cuplul a avut doi copii, dar perioada nu a fost una fericită pentru Mary, mai ales că soţul ei nu avea o părere grozavă despre interesele academice ale femeilor, împărtăşind din plin prejudecăţile vremii. Când în 1807 Greig a murit, Mary s-a întors în Scoţia la cărţile de trigonometrie şi astronomie. A început să rezolve probleme matematice apărute în diverse reviste şi şi-a creat o reputaţie pentru asta, 5 din soluţiile ei apărând în antologii de matematică sub pseudonimul „O doamnă”. A avut o fructuoasă corespondenţă cu William Wallace, care i-a sugerat să-i studieze pe matematicienii francezi. A fost un sfat pe care Mary l-a apreciat ulterior, fiind mai ales de părere că, din cauza unui prea mare respect pentru Isaac Newton, soluţiile moderne nu au fost adoptate în Marea Britanie, domeniul fiind astfel oarecum în urmă. În 1812 s-a recăsătorit cu William Somerville, un alt văr îndepărtat care lucra ca inspector medical al armatei şi care a încurajat-o să-şi extindă cunoştinţele, de la chimie la geografie şi fizică. Tot odată funcţia soţului ei i-a permis să-şi lărgească cercul de prieteni cu numeroşi intelectuali, Mary Somerville fiind invitată la ceai cu doamnele baroane pentru a discuta matematică, în camerele copiilor pentru a-i ajuta pe aceştia la cifre şi, mai puţin domestic, la tot mai multe întâlniri ştiinţifice. Prima sa lucrare, un studiu despre proprietăţile luminii ultraviolete în spectrul solar, a publicat-o în revista Societăţii Regale în 1826. Sir David Brewster, inventatorul caleidoscopului, scria despre Mary Somerville că e una din cele mai extraordinare femei din Europa: cu toată agerimea minţii unui matematician de prim rang, dar cu întreaga gentileţe a unei doamne din lumea bună. A fost solicitată să traducă Mecanica celestă a lui Laplace: o lucrare monumentală în 5 volume, pentru care Somerville nu a făcut o traducere, ci mai degrabă o extindere într-un limbaj accesibil, care a făcut parte timp de 50 de ani din bibliografia de la Cambridge. A primit totuşi mai întâi recunoaştere de la academii din Irlanda, din Franţa şi din Elveţia înainte ca meritele ei să fie apreciate oficial şi în Marea Britanie. În a doua ei carte, Despre conexiunea ştiinţelor fizice, a fost printre cei care speculau existenţa unei planete pe atunci ipotetice, care ar perturba orbita lui Uranus. Predicţiile s-au adeverit în 1846, odată cu descoperirea planetei Neptun. De altfel această carte, care a trăit 10 ediţii, a fost cel mai de succes volum de ştiinţă (din punct de vedere financiar) până la apariţia Originii speciilor: un lucru care nu putea decât să o bucure pe autoare, a cărei familie trecea prin frecvente crize de bani. Mary Somerville a scris lucrări extinse în domeniul geografiei şi chiar al biologiei, dând seamă de descoperirile cele mai recente observate prin microscop. Cărţile în aceste domenii erau însă atât de pline de ilustraţii că editorul nu mai termina de bombănit din cauza cheltuielilor.
A fost prima semnatară a petiţiei lui John Stuart Mill privind dreptul la vot al femeilor. După ce iniţiativa a eşuat, a notat cu amărăciune în jurnalul ei că legislaţia britanică încă e ostilă educaţiei femeilor, amintind de dificultăţile cu care s-a confruntat ea însăşi în acest sens. Mary Somerville, care şi-a trăit ultimii ani de viaţă în Italia, a murit la Napoli, în 1872.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.