Azi, după ce termin textul ăsta, dau o fugă până la mall, unde în parcare am întâlnire cu un mic producător local din Baia Mare. Ce-mi trebuie mie tocmai de la Baia Mare? Pireu de castane, nu piure, ci pireu, așa-i zicem noi la Baia Mare, așa cum zicem ”cafia” cu ”i” și ”presou” în loc de expresor. Nu știu despre astea ultimele dacă e bine cum le pronunțăm, dar despre pireul de castane știu sigur că zicem bine, doar la noi e patria lui, cum să nu știm noi care-i piure și care-i pireu?
Articol editat de cristina.rusu,
27 ianuarie 2022, 18:03
Azi, după ce termin textul ăsta, dau o fugă până la mall, unde în parcare am întâlnire cu un mic producător local din Baia Mare. Ce-mi trebuie mie tocmai de la Baia Mare? Pireu de castane, nu piure, ci pireu, așa-i zicem noi la Baia Mare, așa cum zicem ”cafia” cu ”i” și ”presou” în loc de expresor. Nu știu despre astea ultimele dacă e bine cum le pronunțăm, dar despre pireul de castane știu sigur că zicem bine, doar la noi e patria lui, cum să nu știm noi care-i piure și care-i pireu?
În fine, de când e lumea, mai bine zis de când mă știu eu, pireul de castane era o delicatesă, se făcea rost numai pe sub mână și tot timpul la schimb cu alte trufandale de sezon: BT-uri sau ”cafia” Amigo, dacă vorbim de era ceaușistă, banane și pulpe de pui importate din Ungaria, dacă vorbim de perioada fix de după revoluție. Apoi, cumva a cam dispărut și făcutul de pireu, cel mai probabil s-a dus meșteșugul odată cu bătrânii care știau să-l facă. Vreo 10 ani am tot încercat și am cumpărat unele de prin comerț, dar au fost rateu mare de tot. Cea mai mare blasfemie pentru mațul fin al băimăreanului a fost piureul de castane congelat în pachet ca de unt. Mai mare mârșăvenie gastronomică nici că s-a putut.
Apoi, odată cu resuscitarea ideii de manufactură și mic producător, au mai apărut câțiva care făceau acasă după rețete de pe la bunii și străbunii lor, așa că am tot încercat, unele bune, unele așa și-așa. Zilele astea l-am găsit pe feciorul ăsta de care îs tare curios, toată lumea îi laudă produsul, dar nu știu câți dintre aceștia au mâncat pireu ca pe vremea lui Ceașcă. Pireu de ăla de-l ținea tata într-un dulap în partea de sus unde nu puteam ajunge și ne dădea maxim unul pe săptămână, chiar dacă era plin dulapul.
Problema, mai nou, e că se îmbolnăviseră castanii și nu prea mai făceau castane, așa că lipsa materiei prime putea fi un impediment în păstrarea meșteșugului viu. Acum cîțiva ani am trecut pe acasă fix de sărbătoarea castanelor și toate castanele erau importate din Italia, lucru care m-a evervat la culme, apoi mi-am adus aminte că, din câte știm noi din povești, castanii noștri așa au ajuns pe dealurile din Maramu’, via Italia. Mă rog, via Imperiul Roman, cică era un drum roman prin zonă și cel mai probabil și-o fi deșertat din greșeală un pretorian desaga cu de-ale gurii pe cărările alea neumblate și printre lagane (foi vechi de paste făinoase), garum (condiment important în gastronomia antică) or fi fost și câteva castane din peninsulă. Așa ne-am pricopsit noi, dacii liberi, cu castanele astea, apoi mai târziu noi băimărenii cu pireul de castane.
Păstrați-vă cutumele gastronomice, e important!
Chef Horia Simon
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.