Ce mai citim: Un jurnal de pandemie la care râzi din toată inima [AUDIO]
Ian Cornelius/Foto: Radio Cluj
Născut la Reșița, Jan Cornelius este scriitor bilingv și traducător literar. Absolvent de engleză și franceză, reușește să plece în Germania în 1977 iar de atunci trăiește la Düsseldorf, însă vizitează frecvent România. În Germania i-au apărut mai multe volume de proză umoristică, dar și cărți pentru copii. Prima sa carte în limba română a fost publicată în 2016 de Humanitas și se numește ”Eu, Dracula și John Lennon. Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident”.
Foto: Ian Cornelius/Foto: Radio Cluj
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
6 februarie 2022, 06:00 / actualizat: 7 februarie 2022, 9:01
Născut la Reșița, Jan Cornelius este scriitor bilingv și traducător literar. Absolvent de engleză și franceză, reușește să plece în Germania în 1977 iar de atunci trăiește la Düsseldorf, însă vizitează frecvent România. În Germania i-au apărut mai multe volume de proză umoristică, dar și cărți pentru copii. Prima sa carte în limba română a fost publicată în 2016 de Humanitas și se numește ”Eu, Dracula și John Lennon. Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident”.
Noul său volum de proză umoristică, intitulat ”Aventurile unui călător naiv. Între mișcare și izolare” a apărut la Editura ieșeană Lebăda Neagră în anul 2020.
Este un jurnal al autorului, pe care acesta l-a publicat inițial pe pagina sa de Facebook.
Cartea reunește însemnările lui Jan Cornelius din toamna lui 2019, la Iași, acolo unde era invitat la Festivalul de Literatură și Traducere FILIT, și se încheie în iulie 2020.
Dacă primele note ne poartă într-o amuzantă călătorie la Iași, Chișinău, în Malta, Egipt, Bruxelles sau Polonia, în scurte vacanțe sau la evenimente literare, pandemia se strecoară pe nesimțite în jurnalul autorului, așa cum a făcut-o și în viețile noastre.
De la știri mărunte și aparent banale la radio și televiziune, la informații tot mai neliniștitoare, imbolnăviri, dezinfectanți și măști, gradat pandemia devine personaj principal în jurnalul care în loc de mișcare consemnează izolarea. Deplasările autorului se restrâng la propriul apartament, cu ieșiri furișe în parc sau la cumpărături. Carantina severă din primăvara lui 2020, obsesia pentru dezinfectarea mâinilor, disperarea cu care încercam să păstrăm distanța așa-zis socială, plimbările monotone din dormitor, în sufragerie și apoi în bucătărie și în balcon, mâncatul bulimic, sau panica indusă de un strănut al vecinului sunt excelente prilejuri pentru autor să-și folosească umorul subtil și capacitatea de a observa viața în detalii amuzante.
Tonul lui Jan Cornelius este un amestec de bonomie, ironie și generozitate, care strecoară uneori și accente nostalgice sau triste.
Cu imaginație și har de povestitor, Jan Cornelius transformă zilele de izolare în prilejuri de aventuri extraordinare și motive să râdem în hohote. Mi-au rămas în minte paginile în care doi tineri, Vladimir și Dimitri, se instalează cu o stație de mari dimensiuni în fața blocului unde locuiește autorul, iar vecinii ies toți în balcoane ca să facă sport. Sau ziua în care Jan merge cu un vecin să se tundă în ilegalitate, la subsolul unui bloc din cartier.
Unele dintre notele zilnice sunt atât de bine scrise, încât s-ar descurca de minune și pe cont propriu, ca fragmente de proză fantastică.
Deși autorul își petrece izolarea în apartamentul său din Düsseldorf, toate temele care ne-au iritat, amuzat sau speriat sunt prezente, așa că faptele povestite sunt foarte familiare pentru cititorul român: lipsa hârtiei igienice și a drojdiei din magazine, ieșirile sub diverse pretexte pentru o scurtă plimbare în parc, sau spaima de a intra în contact cu alte persoane ne fac să ne aducem aminte de începutul pandemiei și de ce am trăit cu uimire acum aproape doi ani.
Talentul de scriitor al lui Jan Cornelius reușește să transforme în personaje literare, din doar o trăsătură de condei, vecinii sau prietenii despre care povestește, încât ai dori să-l întrebi după ce termini de citit dacă vecina, doamna Mayer, încă își mai udă florile pe ploaie, sau dacă domnul Helmut nu s-a plictisit să tundă gazonul cu tractorașul care sună ca un avion.
„Unele lucruri sunt atât de serioase încât trebuie să râzi la ele”, spunea fizicianul danez Niels Bohn și asta face și Jan Cornelius. Ne ajută să privim vremurile foarte stranii în care trăim cu mai multă seninătate, cu detașare și cu umor.
Am râs pe săturate citind acest jurnal între mișcare și izolare, m-am înduioșat și m-am mirat că toate aceste lucruri s-au petrecut și le-am trăit cu adevărat.
Așa că volumul lui Jan Cornelius devine nu doar un excelent exemplu de proză umoristică de cea mai bună calitate, dar și un valoros document al acelor timpuri în care încercam cu toții să înțelegem ce trăim și ce ni se întâmplă.
Jan Cornelius continuă să țină un jurnal amuzant pe pagina sa de Facebook și vă recomand cu căldură să-l căutați și să-l citiți. Așa cum vă recomand să citiți și această carte de Aventuri ale unui călător naiv.
*****
Iată și un interviu acordat pentru Radio Cluj de Jan Cornelius în 2019, la Festivalul de literatură și traduceri de la Iași, FILIT.
Text/audio/foto: Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Ce mai citim: Un jurnal de pandemie la care râzi din toată inima [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2022/02/Colaj-cornelius.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Ce mai citim: Un jurnal de pandemie la care râzi din toată inima [AUDIO]")
