Prima pagină » Reportaje » Prima ascensiune românească pe Kangchenjunga: ”provocare acceptată” de Horia Colibășanu și Marius Gane [AUDIO]
Prima ascensiune românească pe Kangchenjunga: ”provocare acceptată” de Horia Colibășanu și Marius Gane [AUDIO]
Horia Colibasanu si Marius Gane
Alpiniştii Horia Colibăşanu şi Marius Gane vor face din nou echipă în această primăvară pentru un obiectiv important în Nepal, prima ascensiune românească pe Kangchenjunga (8.586 metri), al treilea vârf ca înălţime de pe planetă. Kangchenjunga este un gigant situat de-a lungul graniţei dintre Nepal şi India, într-unul dintre cele mai izolate locuri din Himalaya. Este încărcat de legende, fiind considerat lăcaşul unui zeu ostil, credinţă întărită de vremea imprevizibila. Statistic, este al doilea cel mai periculos munte din lume, datele din 2021 indicând o rată a mortalităţii de 29,1%, ceea ce înseamnă că unu din patru alpinişti care au încercat să îl urce şi-au pierdut viaţa. Pentru alpinismul din România, Kangchenjunga încă reprezintă o provocare majoră, fiind singurul optmiar (munte de peste 8.000 de metri) neurcat de români.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
19 februarie 2022, 06:00 / actualizat: 19 februarie 2022, 9:01
Alpiniştii Horia Colibăşanu şi Marius Gane vor face din nou echipă în această primăvară pentru un obiectiv important în Nepal, prima ascensiune românească pe Kangchenjunga (8.586 metri), al treilea vârf ca înălţime de pe planetă. Kangchenjunga este un gigant situat de-a lungul graniţei dintre Nepal şi India, într-unul dintre cele mai izolate locuri din Himalaya. Este încărcat de legende, fiind considerat lăcaşul unui zeu ostil, credinţă întărită de vremea imprevizibila. Statistic, este al doilea cel mai periculos munte din lume, datele din 2021 indicând o rată a mortalităţii de 29,1%, ceea ce înseamnă că unu din patru alpinişti care au încercat să îl urce şi-au pierdut viaţa. Pentru alpinismul din România, Kangchenjunga încă reprezintă o provocare majoră, fiind singurul optmiar (munte de peste 8.000 de metri) neurcat de români.
Marius Gane: Vom pleca pe la începutul lui aprilie, pentru că trekkingul şi aclimatizarea vor lua timp. În mai vom încerca să ajungem pe vârf.
Bogdan Roşca: Aţi făcut pregătiri speciale?
Marius Gane: Pregătirile sunt cele obişnuite, ca pentru alte expediţii: schi de tură, alergat prin oraş, cât ne permite vremea şi timpul.
Bogdan Roşca: Cât e de greu să pui la cale o astfel de expediţie?
Marius Gane: Acum ne e mai uşor, pentru că avem deja experienţă; am participat la destule expediţii (Horia, dacă nu mă înşel, a fost la peste 20). La fel, financiar lucrurile au devenit mai simple, pentru că suntem mai cunoscuţi şi ne găsim mai uşor sponsori decât la începutul carierei. O astfel de expediţie costă zeci de mii de euro: chiar dacă eşti un om avut, e dificil fără participarea unor sponsori.
Bogdan Roşca: Ce costă cel mai mult?
Marius Gane: Expediţiile se fac prin nişte agenţii locale. În taxa agenţiei intră preluarea de la Kathmandu, taxa guvernamentală de vârf, ofiţerul de legătură, bucătarul, mâncarea şi corturile în tabăra de bază.
Bogdan Roşca: Care este cea mai mare temere a voastră legată de această expediţie?
Marius Gane: La un munte din acesta, să amenajezi cu puţini oameni traseul e o muncă ce ne-ar depăşi, aşa că o împărţim cu alte expediţii. Ne temem un pic, pentru că nu ştim cine sunt ceilalţi. Apoi, bineînţeles, ne temem de vreme: sunt sezoane mai bune şi sezoane mai puţin bune. Iar pe porţiunea de sus, problema cea mai mare e vântul. Prin mai există nişte ferestre, cu mai puţin vânt. Toată lumea stă cu ochii pe zilele acelea, de aceea vedeţi cozi la Everest şi la alţi munţi, pentru că în 2 zile năvălesc foarte mulţi oameni.
Bogdan Roşca: Ajungeţi la Kathmandu; şi mai apoi?
Marius Gane: În alte expediţii făceam înainte un trekking de aclimatizare: un trekking comercial, să zicem la baza Everestului, unde sunt condiţii destul de bune, fiind foarte multă lume. Acum nu vom mai face lucrul acesta. Vom pleca direct către tabăra de bază, pentru că trekking-ul este lung şi sălbatic, are 11 zile. În aceste zile noi ajungem de la poale, deci de la 1000 m, la 5200 m, aclimatizaţi pentru altitudinea respectivă. Şi de acolo începe expediţia propriu-zisă, în care avem o lună de zile să ne aclimatizăm şi să amenajăm traseul până mai sus, la 7000 m. După asta aştepţi fereastra de vreme bună şi încerci vârful. De obicei ai o singură şansă; se mai întâmplă să o ai şi pe a doua, dar e puţin probabil.
Bogdan Roşca: Cum e sus, pe vârf?
Marius Gane: Nu stai prea mult, că bate vântul. Dacă sunt condiţii bune, stai o jumătate de oră, faci poze, te bucuri şi vorbeşti la telefon, apoi cobori.
Bogdan Roşca: Coborârea e la fel de periculoasă ca şi urcarea?
Marius Gane: De obicei e mai periculoasă. Eşti obosit, ţi-ai atins obiectivul, te relaxezi, apare oboseala şi lipsa de concentrare; şi atunci pot apărea probleme şi greşeli. Pentru mine va fi o încercare: nu am mai făcut niciodată aşa ceva, nu am mai fost fără oxigen la înălţimea aceasta.
Marius Gane s-a născut la 22 noiembrie 1968 în municipiul Pitești, județul Argeș. A făcut parte din prima expediție românească pe Everest (8.848 m) atingând vârful în ziua de 22 mai 2003. A fost desemnat de către Federația Română de Alpinism și Escaladă sportivul anului 2010 pentru escaladarea, în premiera românească, în data de 23 iunie 2010, a vârfului Denali (McKinley) Alaska 6.200 m pe traseul West Rib. În data de 19 iulie 2013, echipa integral românească formată din Bruno Adamcsek, Marius Gane, Aurel Salașan, Zsolt Török și Teo Vlad a realizat o ascensiune a vârfului Nanga Parbat – 8.126 m din munții Himalaya (Karakorum) – Pakistan, versantul Rupal (cel mai abrupt versant din lume, 4.500 m înălțime), pe ruta Shell, fără sprijinul porterilor și al şerpașilor, fără oxigen suplimentar.
Bogdan Roşca / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.