A primit Nobelul pentru scrierile sale realiste şi imaginative, în care a îmbinat umorul afectuos cu observaţia socială ascuţită. În 27 februarie 1902 s-a născut John Ernest Steinbeck:
A primit Nobelul pentru scrierile sale realiste şi imaginative, în care a îmbinat umorul afectuos cu observaţia socială ascuţită. În 27 februarie 1902 s-a născut John Ernest Steinbeck:
„De-alde noi, ăştia, care munceşte pe la ferme, e oamenii ăi mai singuri de pe lume. N-are familie. N-are niciun locşor al lor un’ să se ducă. Vine la câte-o fermă şi munceşte pe brânci pân-adună un ban, şi-apoi se duce la oraş şi-i curge pintre degete ce-a adunat, şi de cum se trezeşte, iar se duce să se spetească la altă fermă. Nu speră n’ica, n-aşteaptă n’ica, n-are niciun viitor. — Da’ noi nu. Vrei să ştii de ce? Fiincă… fiincă io te am pe tine care-mi porţi de grijă şi tu mă ai pe mine care-ţi port de grijă, şi d-aia. O s-avem grădină mare de zarzavat ş-o cuşcă pentru iepuri şi-o s-avem şi găini. Şi când o ploua, iarna, o să zicem dă-l încolo de lucru, ş-o să facem un foc în sobă ş-o să şedem p-alături, s-ascultăm cum răpăie ploaia p-acoperiş…” – John Steinbeck, Şoareci şi oameni.
Născut la Salinas, în comitatul Monterey din California, John Steinbeck a fost fiul unuia dintre pionierii regiunii şi al unei învăţătoare. Şcoala elementară şi liceul le-a urmat în orăşelul natal, după care s-a înscris la Universitatea din Stanford ca student special, deoarece trebuia să-şi finanţeze singur studiile. Din acest motiv şi-a întrerupt adesea cursurile, făcând diferite munci ocazionale ca lucrător de fermă, culegător de fructe, zugrav, muncitor constructor şi altele. După patru ani a părăsit Universitatea: fără să fi obţinut vreo diplomă, dar cu o pasiune remanentă pentru biologia marină.
Din Stanford a plecat la New York, unde a încercat să trăiască din scris ca gazetar. Nereuşind, s-a întors în California unde a lucrat ca laborant chimist, zidar şi muncitor agricol, pribegind din loc în loc. Un timp a trăit pe o ambarcaţiune proprie, câştigându-şi existenţa din pescuit. L-a cunoscut pe conducătorul unui laborator de biologie, Ed Ricketts, care a devenit un prieten apropiat şi sfătuitor al lui Steinbeck. Împreună ei au publicat în 1941 volumul Marea lui Cortez, în care romancierul şi-a expus în mod sistematic opiniile asupra literaturii şi asupra destinului uman, văzute dintr-o perspectivă biologistă, organicistă.
Primul roman al lui Steinbeck, Cupa de aur, fusese publicat în 1929, fiind o povestire romantică de aventuri care, ca şi următoarele două cărţi (Păşunile Raiului, culegere de nuvele publicată în 1932, şi Unui Dumnezeu necunoscut, din 1933), nu s-a bucurat de succes sau de atenţia criticii. De remarcat totuşi, că în Păşunile Raiului, scriitorul se opreşte asupra obiceiurilor şi miturilor regiunii în care a trăit şi a peregrinat, ceea ce a constituit apoi filonul întregii sale epici. Scrisul romancierului s-a maturizat în anii marii depresii, oamenii mărunţi şi muncitorii agricoli migratori devenind eroii principali ai cărţilor sale. Viaţa umililor paisanos din Monterey sau a fermierilor săraci din Salinas Valley sau Oklahoma este descrisă cu cald umor şi culoare regionalistă, tehnica realistă a naraţiunii alunecând uneori într-un naturalism brutal, în care protestul social este atenuat de frecvente implicaţii mistice.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Steinbeck a fost corespondent special în Europa al forţelor aeriene americane şi al ziarului New York Herald Tribune. După război a continuat să publice romane şi scrieri cu caracter documentar sau de reportaj. Cu La răsărit de Eden şi apoi Iarna vrajbei noastre, o critică ascuţită a declinantelor valori ale societăţii americane, Steinbeck a câştigat o mai largă apreciere din partea cititorilor şi a criticii. În anul 1962, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură. Romancierul a murit în decembrie 1968.
Andrea Nagy
Foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.