Incluziv: Ovidiu Damian, psiholog: Solidaritatea socială ajută în gestionarea anxietăţii

Despre mecanismele acestei metode am stat de vorbă cu psihologul Ovidiu Damian:

Articol editat de cristina.rusu, 8 martie 2022, 14:38

Chiar dacă unele restricţii dispar, stările anxioase şi depresive pe care le-am căpătat în pandemie (sentimente de singurătate, de tristeţe, de viitor sumbru) vor mai rămâne cu noi o perioadă. Cu atât mai mult cu cât ne îndepărtăm de un duşman invizibil şi iată, suntem faţă în faţă cu unul vizibil:

În faţa stresului, în faţa pericolului, omul poate avea mai multe reacţii: putem să îngheţăm, să ne blocăm pur şi simplu; putem să fugim, sau putem să luptăm. Ce vedem noi prin mobilizarea aceasta extraordinară e faptul că ne-am apucat să luptăm: nu ne-am dus pe front, dar luptăm să-i ajutăm pe cei care au nevoie; ceea ce e de bine, e o luptă sănătoasă pe care o ducem.

Ne obligă să facem ceea ce în psihologie numim grounding, adică să ne ancorăm în aici şi acum: aici şi acum e nevoie de scutece sau de cazare; aici şi acum e nevoie să-mi sortez hainele groase. Mintea mea nu mai are nevoie în momentul de faţă să patineze, să se gândească la trecutul frumos şi la viitorul sumbru.

În psihoterapie avem o vorbă: „Când nu vrei să te uiţi la problemele tale, te uiţi la problemele altora”. Dar nu o spun ca un reproş, e foarte bine în situaţia aceasta, spune psihologul.

Există 2 tipuri de mecanisme prin care gestionăm stările de anxietate şi depresie:

Alcoolul sau consumul de substanţe sunt mecanisme de coping dezadaptativ: ne fac să ne simţim bine foarte puţin timp; după care toate stările din beciul fiinţei umane, care ne sperie şi pe care am încercat să le îndesăm acolo, vor reveni în forme exacerbate.

Această situaţie de altruism este un mecanism de coping adaptativ: îi ajută şi pe ceilalţi, ne ajută şi pe noi. În aceste categorii se împart şi emoţiile pe care le trăim. Unele au un caracter firesc: într-o situaţie de pericol e normal să mă îngrijorez; în momentul în care apar gânduri care mă blochează, de genul „totul este îngrozitor şi nu există nicio formă de scăpare”, e un semn că vorbim de anxietăţi profunde. Asta deja e dezadaptativ: creierul e plin ca un malaxor de gânduri, iar concluziile la care ajung sunt tot de disperare, care nu face decât să mă destabilizeze şi mai mult. Atunci e cazul ca omul să interacţioneze cu servicii specializate, Ovidiu Damian.

Gestionarea anxietăţii în cadrul şedinţelor de psihoterapie nu e o discuţie la voia întâmplării:

Ca la serviciile medicale de urgenţă, primul pas este stabilizarea persoanei. După care e obligatoriu să fie activate resursele de control şi autocontrol: adică nu să facă psihologul lucrurile în locul omului, ci el însuşi să capete încredere în acţiunile lui. Pasul 3 este activarea resurselor de coping adaptative, iar ultimul pas e activarea unei reţele de suport social. Situaţia de pericol vine cu o senzaţie de neputinţă. În timp ce ameninţarea în sine nu o pot controla (nu pot decide când se termină războiul), ceea ce pot controla e senzaţia de neputinţă.

Dar ce face psihologul pentru a gestiona propria sa anxietate?

Încerc să mă ţin de o rutină. Un program organizat, care te ancorează în aici şi acum, îţi dă un oarecare control. Încerc să separ cât de mult se poate munca de viaţa privată şi să fac voluntariat. Putem să ajutăm în foarte multe feluri: inclusiv de acasă, din faţa unui laptop, conectând resurse sau punând în legătură nişte oameni. Ca mecanisme de coping adaptative avem cititul, ascultatul de muzică, exerciţiile fizice; lucruri care ne ancorau şi înainte, la care nu trebuie să renunţăm. Lucrurile acestea nu sunt noi, ci doar au fost exacerbate. Probleme pe care le aveam şi înainte se manifestă şi acum, dar din fericire soluţiile pe care le aveam înainte sunt bune şi acum, spune psihologul Ovidiu Damian.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.