Prima pagină » Reportaje » Războiul și biserica [AUDIO]

Războiul și biserica [AUDIO]

Articol editat de cristina.rusu, 14 martie 2022, 14:00

Bogdan Ivanov

Dan Horea a discutat cu teologul Bogdan Ivanov despre cum vede Biserica războiul:

Bogdan Ivanov: E o mare durere în lumea creştină faptul că un astfel de război se petrece în vremurile noastre, în sânul unor popoare care sunt fraţi întru credinţa ortodoxă. De aceea cred că e nevoie de o mai bună solidaritate a comunităţii ortodoxe universale şi de o voce care să pledeze mai mult pentru pace în familia mare a ortodoxiei, care suferă şi este rănită în aceste momente.

Dan Horea: Se invocă mult exemplele din Vechiul Testament, care nu stă la baza creştinismului totuşi.

Bogdan Ivanov: Sunt undeva la 400 de versete în Vechiul Testament, unde ne sunt prezentate masacre, efectiv orori după mintea noastră, a celor moderni. Acolo trebuie să vedem faptul că Dumnezeu intervine exemplar în istoria poporului evreu, pentru a-i conserva o anumită sănătate sufletească şi morală, având în vedere că poporul evreu trebuia să ducă mesajul unui Dumnezeu unic, atotputernic şi copleşitor din toate punctele de vedere, într-o lume politeistă. Şi de aceea reacţiile dure ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament au acest rol, de a conserva integritatea şi puritatea religioasă a poporului său: de a nu umbla cu jumătăţi de măsură, de a evita orice înrudire cu popoarele păgâne şi orice fel de risc ce ar putea duce la o corupere spirituală. Lucrurile se schimbă în mod evident în Noul Testament, când Dumnezeu întrupat deja se prezintă pe sine nu ca un Dumnezeu al puterii, ci ca un Dumnezeu al smereniei şi al iubirii.

Dan Horea: Cu toate acestea, inclusiv Iisus a recurs la mijloace violente când a dat afară cămătarii din templu.

Bogdan Ivanov: Da, am putea vorbi de o sfântă mânie a Domnului în faţa unei profanări evidente. Să nu uităm că, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, creştinismul are un respect adânc faţă de sacru, e de înţeles această râvnă pe care Hristos o arată faţă de puritatea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului său.

Dan Horea: Am citit în ultimele săptămâni foarte multe comentarii în care se spune că războiul e în firea omenească; şi că, oricâtă civilizaţie s-ar aşterne peste noi, în momente prielnice acea genă se va reactiva. Poate creştinismul în vreun fel să elimine manifestările acestea ale duşmăniei?

Bogdan Ivanov: Creştinismul este o religie a păcii, aşa cum de altfel foarte multe din religiile lumii noastre se revendică pe sine ca religii ale păcii. Dacă această proclamare nu funcţionează până la capăt, nu religia are un defect, ci omul care îşi asumă această religie. Dacă istoria ne oferă această sumă de evenimente tragice, de atrocităţi, de războaie, în contextul în care Evanghelia era prezentă în lume, se datorează faptului că oamenii nu au putut să se ridice totdeauna la standardele ei. Cel mai înalt comandament etic al creştinismului e acela de a-ţi iubi vrăjmaşul: dacă Dumnezeu ne porunceşte să ne iubim vrăjmaşul, înseamnă că ne interzice cu desăvârşire să-l urâm, cu atât mai mult să-l ucidem. Războiul porneşte din inima fiecăruia dintre noi: acolo sunt pornirile care de multe ori întunecă o minte luminată de credinţă şi o face într-un fel să nu se mai raporteze în faptele sale şi în atitudinile sale la cuvântul iubire, care este de fapt esenţa şi definiţia lui Dumnezeu. Evident că răul vizibil este mai agresiv, mai obraznic; dar, cu toată fragilitatea, binele se dovedeşte pe termen lung învingător. Istoria ne arată că creştinii cu mâinile goale, dar cu sufletul încredinţat în biruinţa lui Dumnezeu împotriva răului, au putut să învingă orice armate şi orice arme.