Prima pagină » Diverse » Fact check: e adevărat că veteranii au răspândit spălatul pe dinţi în America?
Fact check: e adevărat că veteranii au răspândit spălatul pe dinţi în America?
Foto: andremsantana/Pixabay
Se povesteşte că până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în America oamenii abia dacă se spălau pe dinţi. Se mai zice că soldaţii întorşi de pe front au răspândit acest obicei esenţial pentru sănătatea orală. Haideţi să vedem dacă e adevărat:
Articol editat de cristina.rusu,
26 martie 2022, 06:00 / actualizat: 26 martie 2022, 9:36
Se povesteşte că până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în America oamenii abia dacă se spălau pe dinţi. Se mai zice că soldaţii întorşi de pe front au răspândit acest obicei esenţial pentru sănătatea orală. Haideţi să vedem dacă e adevărat:
Spălatul pe dinţi face parte din rutina noastră zilnică. De fapt, ne simţim foarte incomodaţi dacă ne ducem la culcare cu resturile cinei între dinţi.
Asta nu a fost tot timpul aşa: nici măcar în America, unde în prima jumătate a secolului XX mulţi potenţiali recruţi erau respinşi la înrolare pentru că aveau dinţii înfiorător de stricaţi. Deşi măsurile nu erau deosebit de stricte: un recrut trebuia să aibă un minim de 12 dinţi. Acum, imaginaţi-vă că mulţi nu izbuteau să treacă nici măcar de asta.
18% dintre posibilii soldaţi erau respinşi din cauza dinţilor, în timp ce doar 12% din cauza problemelor de vedere (care, am crede, e o trăsătură critică la un soldat eficient).
Pe măsură ce războiul a avansat, criteriile severe de selecţie au fost mult reduse, mai ales că pentru bărbaţii americani a nu fi primiţi în armată era adesea un eşec care le afecta viaţa, le diminua posibilităţile de angajare şi încrederea manifestată în interacţiunile sociale.
Aşa că mitul conform căruia veteranii au răspândit spălatul pe dinţi nu e chiar lipsit de temei: peste 16 milioane de americani au făcut parte într-un fel sau altul din armată, unde spălatul pe dinţi era obligatoriu. Şi nu din motive pur estetice: un soldat cu dinţi stricaţi nu poate să mănânce cum trebuie; e mai predispus la infecţii şi la tot felul de afecţiuni cronice.
Aici puteţi găsi un film educativ despre importanţa igienei orale, realizat în 1946:
Pe de altă parte, în timpul războiului peria şi pasta se găseau deja fără probleme pe teritoriul Statelor Unite. Unele surse atribuie popularitatea acestui obicei unei reclame la o pastă de dinţi pe nume Pepsodent, din 1915. Mesajul era simplu: cine se spală pe dinţi, va avea un zâmbet mai plăcut; totuşi pe americani trebuie să-i fi prins ceva din această reclamă, de vreme ce într-un deceniu numărul celor care practicau acest obicei a crescut la 60%.
Pasta de dinţi avea însă şi un alt secret: era mai bună la gust decât produsele concurente, pentru că avea acid citric şi mentă. Aşadar, la răspândirea spălatului pe dinţi educaţia şcolară şi până la urmă un marketing bun au contribuit la fel de mult ca armata.