Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Deborah

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Deborah

Prin această carte, Cătălin Mihuleac își continuă un proiect literar care are în centru recuperarea memoriei evreilor din România. Romanul comprimă câteva perioade esențiale din istoria României – între 1918 și 2018 –, concentrate în jurul poveștilor de viață ale unor evrei din Bucovina, unul dintre fire urmărind viața lui Deborah, născută la Câmpulung și deportată împreună cu membrii familiei într-un sat ucrainean de peste Nistru. Prigoana evreilor e văzută prin ochii ei, în scene foarte puternice, episoade care surprind deportările în Transnistria, într-un tablou de epocă ce reunește personaje memorabile.

Articol editat de cristina.rusu, 27 martie 2022, 06:00 / actualizat: 27 martie 2022, 8:36

Anul 1926 este anul declanșării conflictului din Deborah. Cartea are trei personaje principale, care aparțin celor două universuri paralele care sălășuiesc în România acelor ani. Pe de-o parte populația evreiască, bine creionate în localitățile Bucovinei unde se petrece o mare parte din acțiune. Este o populație care abia își câștigase drepturile politice, pentru prima dată în istoria României, odată cu adoptarea Constituției din 1923. Pe de altă parte, o populație românească orbită de propaganda naționalistă, o minoritate extremistă a intelectualității, care continuă o tradiție de antisemitism față de evreii din țările românești, începută cu secole în urmă. Prima parte a cărții este construită din fire de acțiune paralele dintre cele două universuri, care se întâlnesc ocazional, în momente de conflict. Abia spre mijlocul narațiunii firele se întâlnesc în locul devenit simbol al răului – Transnistria. Fetița evreică cu părul roșcat, pe nume Deborah se naște în familia din Câmpulung Moldovenesc a tinichigiului Max Mătăsaru. În celălalt univers, Aurel Leon, fiu de țăran din Cucuteni, ieșit dintr-o familie numeroasă, intră la liceul unde era profesor de istorie Emilian Diaconescu, un dascăl naționalist, care nu scapă nicio ocazie de a discrimina elevii evrei. Un incident petrecut la examenele de bacaulareat din Cernăuți avea să-l aducă în centrul atenției naționaliștilor extremiști și să-i propulseze carieră..

Leon și Deborah se maturizează în paralel. Leon, sărac fiind, începe cu furturi din buzunarele colegilor evrei și continuă prin a asimila otrava antisemită a profesorului Diaconescu, dar totodată, dobândește o fascinație deosebită față de lumea evreiască. Mai târziu va deveni informator în toate regimurile politice care s-au succedat în România din anii ’30 până în anii ’90.

Deborah în schimb, își trăiește copilăria și începutul adolescenței în epoca interbelică, oarecum ferită de conflictele din jur.

Cătălin Mihuleac a reușit să contureze unul dintre cele mai interesante personaje feminine din literatura contemporană. Deborah era precoce și avea toate calităţile unei viitoare femei fatale inteligente. Frumuseţea, sexualitatea dezarmantă și curajul, ar fi făcut din ea o eroină demnă de o poveste de film sau un model de femeie transformată în mit. Seducătoarea nu și-a trăit gloria feminităţii în orașele poleite cu glamour. Totuși, farmecele ei nu s-au irosit. Au ajutat-o să scape vie din lagărele unde au trimis-o legionarii. Alături de familia sa, Deborah a trecut prin infernul României devenite aliata naziștilor.

Ea simbolizează tipul de erotism feminin care dezarmează. De această latură a ei se folosește personajul masculin devenit scriitor. Explorează trecutul acesteia pentru a reda opoziţia dintre lejeritatea vieţii și moartea devenită religia fanaticilor din anii ‘40.

Adolescenţa i-a fost zguduită de istoria nemiloasă cu evreii din Europa. Totuși, Deborah își păstrează două atuuri vitale pentru supravieţuirea ei: feminitatea ispititoare și frenezia erotică. Nici măcar lagărul nu îi distruge acest talent, în ciuda unor compromisuri umilitoare. Îi subjugă, rând pe rând, pe bărbaţii care deţin puterea. Se îndrăgostește. Revine din lagăr. Ajunge medic și își urmează cu încăpăţânare planul de a se pune la adapost de istoria care i-a strivit pe ai ei.

Prin calităţile deosebite ale protagonistei, descoperi un stil diferit de a rememora un episod istoric. Cătălin Mihuleac știe că poţi folosi umorul chiar și pentru a povesti despre tragedii. El a știut cum să prindă în mreje cititorul, folosind avantajele comicului spiritual. Este acel umor care poate reda tragediile mult mai profund, decât un ton sumbru.

Veți descoperi un comic nemilos, devenit călăul folosit de marea istorie pentru a marca exisţența omenirii. În Deborah istoria apare sub forma unui carnaval în care marii ticaloși devin comici, apoi victime ale propriilor ticăloșii. Dreptatea nu este făcuta de cei drepţi. Pedepsirea ticăloșilor se face prin mâna altor persoaje dezgustătoare, ce le sabotează planurile.

Capitolul final introduce un al patrulea personaj cheie, povestitorul, angajat ca ‘gigolo de conversație’ în ultimul an de viață al Deborei, receptor al poveștilor niciodată rostite, îngropate în coșmaruri, așa cum s-a întâmplat și în realitate cu mulți dintre supraviețuitorii Holocaustului.

Fantasticul și adevărul istoric, coșmarul și grotescul, satira și adevărul merg împreună în această nouă carte a unuia dintre cei mai talentați scriitori români de astăzi.

Romanul vă așteptă la Secția de Împrumut Adulți la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj.