În umbra geniului: povestea tragică a doamnei Dickens
Foto: wikipedia
Ar fi putut să fie actriţă, scriitoare sau bucătăreasă. Soţul ei însă îşi dorea o familie mare, cu mulţi copii şi o nevastă care să îngrijească de căldura căminului. După 20 de ani însă a clacat şi, precum în colinda aceea stranie a lui Ştefan Hruşcă, a plecat în lume, să-şi uite de nume. Vă spunem astăzi povestea doamnei Dickens:
Articol editat de cristina.rusu,
27 martie 2022, 10:00
Ar fi putut să fie actriţă, scriitoare sau bucătăreasă. Soţul ei însă îşi dorea o familie mare, cu mulţi copii şi o nevastă care să îngrijească de căldura căminului. După 20 de ani însă a clacat şi, precum în colinda aceea stranie a lui Ştefan Hruşcă, a plecat în lume, să-şi uite de nume. Vă spunem astăzi povestea doamnei Dickens:
Catherine Hogart era o tânără fermecătoare şi ageră la minte de 20 de ani când, în 1835, l-a întâlnit pe Charles Dickens. Pe atunci acesta încă nu era cunoscut ca scriitor, ci îşi câştiga pâinea ca jurnalist. Tânăra era de familie bună (tatăl ei era profesor şi critic muzical); Charles visa însă la o soţie care să fie în primul rând gospodină şi mamă bună. S-au căsătorit la un an de la prima lor întâlnire şi au trăit un timp fericiţi, ca orice proaspeţi însurăţei. Erau tineri şi liberi, nu aveau probleme financiare, mergeau mult la teatru şi la tot felul de întruniri de societate.
Niciodată nu voi mai fi atât de fericit ca atunci, în apartamentul acela de la etajul 3; nici măcar că acum sunt bogat şi cunoscut, rememora scriitorul începutul căsniciei sale.
La 9 luni de la căsătorie s-a născut primul lor copil, Charles Dickens JR. Catherine s-a îmbolnăvit: nu putea să alăpteze şi a suferit de depresie post partum. Charles încerca să fie înţelegător, dar era realmente fericit pentru că avea un moştenitor, căruia i-au urmat alţi 4 copii într-o succesiune rapidă. După al cincilea copil a căzut el însuşi în depresie: a fost prima ocazie când a fost auzit plângându-se că poate a beneficiat prea mult de darurile divine.
Se pare că de anul nou ni se va naşte încă un copil. Spre deosebire de împăratul din basme eu mă rog să fie ultimul, pentru că avem deja destui. Dar se pare că zeii sunt foarte darnici cu cei care merită atenţia lor, nota scriitorul.
Între sarcini şi naşteri, Catherine a jucat în piesele de teatru ale soţului ei, iar în 1851 a publicat o carte de bucate. În aceasta a strâns reţetele preferate ale lui Dickens, dezvăluia trucuri din bucătărie şi dădea sfaturi practice privind organizarea unei cine pentru 18 de persoane. Înainte de cel de-al cincilea copil familia Dickens a călătorit prin toată America. Drumul a fost riscant şi dificil, dar Catherine a demonstrat că e puternică, veselă şi bine organizată, o companie perfectă pentru o astfel de excursie.
Niciodată nu se plânge, niciodată nu îşi arată teama, nici măcar atunci când de fapt ar avea motive pentru asta. Se adaptează repede oricărei situaţii şi mă face fericit cu energia ei, îi scria Dickens unui prieten.
Timp de 15 ani, Catherine era în permanenţă ori însărcinată, ori lăuză. A pierdut două sarcini şi a adus pe lume 10 copii în viaţă. Dickens o învinuia pe soţia lui pentru fertilitatea excesivă. Catherine îl enerva tot mai mult, până la urmă a reuşit să se convingă că de fapt nu au fost compatibili niciodată. Li se plângea tuturor prietenilor că nu a fost o alegere bună: că soţia lui e prea grasă, că nu e destul de frumoasă, că plânge prea mult, că e o mamă rea şi e prea geloasă.
După ultimul lor copil Dickens a despărţit în două dormitorul conjugal, separând cele două părţi cu o bibliotecă, probabil vrând astfel să se asigure că nu vor mai fi şi alţi urmaşi. Apoi scriitorul a comis o greşeală stupidă: la casa familiei Dickens a fost livrată în mod eronat o brăţară expediată de acesta; spunem în mod eronat pentru că nu îi era destinată soţiei lui, ci unei tinere actriţe de 18 ani.
Catherine a explodat şi a făcut un scandal uriaş. Dickens a explicat că e absolut obişnuit să-i trimită daruri actriţei care ar fi vrut să joace în piesa lui şi că până la urmă tu, soţia mea, eşti pur şi simplu prea geloasă, iar eu m-am săturat de asta. Charles ar fi vrut ca soţia lui să o viziteze pe actriţă, să-i dea brăţara şi să-i mai şi ceară scuze pentru scandal… ceea ce a fost picătura care a umplut paharul. Catherine a închis uşa casei şi căsniciei ei şi a plecat pentru totdeauna. Mai târziu s-a dovedit că gelozia ei nu a fost fără temei: deja cu un an înainte Dickens închiriase o locuinţă pentru tânăra actriţă, care îl însoţea pe scriitor peste tot; dar se zice că amanţi au devenit abia la 5 ani după divorţul lui Dickens.
Niciuna din fiicele lui Catherine nu a vrut să ţină legătura cu aceasta; nu i s-a comunicat nici măcar că unul din fii, Walter, a murit. Doar fiul cel mare, Charles JR, a rămas cu mama lui; ceilalţi copii, conform cutumei victoriene, au rămas cu tatăl la pronunţarea divorţului. Una din fiice, Kate, îşi amintea astfel de căsnicia părinţilor ei:
Mama nu era groaznică. Avea problemele ei, ca noi toţi, dar în rest era o adevărată doamnă. Biata mea mamă se temea de tata şi nu avea dreptul la propriile ei opinii. Niciodată nu a putut arăta pe faţă ceea ce simte, dar ţinea la noi, a spus aceasta.
În timpul divorţului opinia publică era de partea scriitorului: cum să locuiască un geniu precum Dickens cu o femeie neîngrijită şi prost dispusă? Femeile însă au înţeles-o: au înţeles că nu poţi fi mereu bine dispusă când aduci pe lume copil după copil, iar nimic din ceea ce faci nu e bine.
Catherine a trăit singură în ultimii ani de viaţă, regretând destrămarea căsniciei ei. I-a supravieţuit cu 9 ani fostului ei soţ şi a murit de cancer în 1879.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.