Ce mai citim: Călătorie în România, un tablou în culori calde din interbelic

Sir Sacheverell Sitwell a fost poet, critic și istoric de artă, memorialist și autor de jurnale de călătorie. Împreună cu frații săi alcătuiau ”Cuibul de tigri” un foarte exigent grup cultural, cu standarde foarte înalte, în care nu oricine avea acces.

Articol editat de cristina.rusu, 10 aprilie 2022, 00:00

A publicat de-a lungul vieții peste 130 de cărți de facturi diverse: poezie, eseu, lucrări de istoria artei și jurnale de călătorie.

În 1937 primește o invitație de la prințesa Anne-Marie Callimachi se facă o scurtă călătorie în România. Acceptă imediat cu mare încântare, refuză să se documenteze prea mult și pornește la drum. Încă de la începutul cărții declară că a trebuit să caute România pe hartă, pentru că știa doar aproximativ că se găsește în Estul Europei. Petrece patru săptămâni în țara noastră. Traseul său pornește de la Sighișoara și trece pe la Bran, unde are șansa de a-și întâlni pentru scurt timp compatrioata, pe Regia Maria.

Apoi călătorul englez coboară spre Țara Românească pe la Curtea de Argeș, vizitează Oltenia și se oprește la București. Din capitală, merge la Galați de unde se îmbarcă pe Dunăre pentru o călătorie cu vaporul în Deltă. Merge apoi în Moldova și Bucovina, vizitează mănăstirile din Nord, ajunge până la Hotin și părăsește țara noastră pe la Cernăuți, punctul terminus al călătoriei sale.

În urma acestei călătorii ia naștere acest jurnal intitulat ”Călătorie în România”, publicat la Londra în 1938 și apărut în limba română în colecția Vintage a editurii Humanitas. Traducerea este semnată de Maria Berza. Volumul cuprinde și niște foarte interesante fotografii de epocă provenite de la mai mulți autori.

Cu o cultură generală foarte vastă, simț de observație, umor și curiozitate lordul Sitwell alcătuiește un tablou surprinzător al României interbelice. Admiră frumusețea locurilor, este cucerit de clima blândă, îi plac oamenii pe care îi întâlnește, viața tihnită și mai ieftină decât în orice altă țară Europeană.

Nu trece cu vederea faptul că drumurile sunt proaste, pline de gropi și de praf, observă corupția, sărăcia și discrepanțele dintre sat și oraș. Dar tabloul general pe care îl zugrăvește este onest și plin de bunăvoință.

I se pare foarte urâtă Mănăstirea de la Curtea de Argeș, în schimb are doar superlative despre cele din Bucovina. Expert în istoria artei, afirmă că Dragomirna, Sucevița, Moldovița sau Putna sunt artă bizantină în cea mai pură și nealterată formă a ei. Este atât de entuziasmat de ele, le descrie cu atât de multă căldură și le compară cu alte capodopere arhitecturale europene, încât îți vine să te urci în primul tren ca să le vezi cu ochii tăi.

Despre București spune că are un aspect verde și aerisit, fiind denumit orașul pădurilor și al livezilor. Ca trăitor în secolul XXI desigur că te întristează această descriere, pentru că iată, au trecut 80 de ani de la vizita lordului Sitwell, iar Bucureștiul este acum un oraș murdar și aglomerat, care apare în cele mai puțin flatante topuri și clasamente din Europa.

Sir Sacheverell Sitwell vorbește cu multă admirație despre viața tihnită a bucureștenilor, despre cârciumioarele unde se mănâncă bine și ieftin și unde se ascultă o muzică pe care el o găsește misterioasă, nostalgică, senzuală și care îți intră în subconștient și nu mai poți scăpa de ea.

Gurmand și mare cunoscător în ale gastronomiei, Sir Sacheverell Sitwell descrie cu lux de amănunte ce se mânca prin cârciumile bucureștene în 1937: ciorbă de pește și de pui acrită cu smântână, tocîniță de vițel, sarmale, ardei umpluți, pilaf de potârnichi și de raci. Vinurile românești nu-l impresionează însă și spune că sunt mediocre.

Un lucru foarte interesant din acest jurnal de călătorie este descrierea unei secte care locuia în București, numită a scopiților. De origine rusă, aceștia oameni practicau automutilarea atunci când ajungeau la vârsta maturității și nu mai procreau. Erau de regulă birjari, recunoscuți pentru că erau discreți și păstrau secretele care li se încredințau. Se pare că o comunitate destul de numeroasă a scopiților ar fi existat în acea perioadă și la Galați.

Sunt multe alte lucruri demne de menționat despre acest jurnal de călătorie în România interbelică, ce zugrăvește un tablou în culori calde al unei țări care în scurtă vreme avea să rămână în spatele Cortinei de Fier. Spre nenorocul nostru și regretul călătorilor occidentali, care n-au mai putut străbate liber acest capăt de lume decât după Revoluția din 1989.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.