Recensământul populației. De ce să nu ne fie frică să participăm
Pentru că există multă reticență din parte populației și pentru că circulă și numeroase zvonuri legate de acest procedeu atât de necesar pentru ca o societate să funcționeze mai bine, am cerut opinia celor care se pricep.
Articol editat de cristina.rusu, 15 aprilie 2022, 10:46
Doamna este cercetător științific la Centrul de studiere a populației de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Am vorbit despre istoria recensămintelor și despre importanța lor.
Doina Borgovan: Ce sunt recensămintele, de când au început ele şi de ce are o ţară obligaţia de a face un recensământ?
Mihaela Hărăguş: Recensământul e una dintre cele mai vechi cercetări statistice. Este o înregistrare exhaustivă a populaţiei la nivel naţional, care în perioada contemporană se efectuează în toate ţările lumii, cu o periodicitate de aproximativ un deceniu. Fiecare recensământ are un moment de referinţă: acesta care este acum în derulare are ca dată de referinţă 1 decembrie 2021.
Scopul este de a obţine date complete despre starea populaţiei în acest moment de referinţă, respectiv volumul populaţiei, precum şi structura ei după principalele caracteristici demografice, economice, culturale. Înregistrări ale populaţiei există încă din Antichitate, dar demografii consideră că recensământul este o caracteristică a epocii moderne. În accepţiunea deplină a termenului, recensămintele se desfăşoară cu regularitate de pe parcursul secolului 19.
În România, dacă ne referim la vechiul regat, avem recensăminte din 1859-1860, 1899, 1912. Până la Marea Unire avem recensăminte şi pe teritoriul Transilvaniei, din 1850, 1857, 1869, 1880, iar apoi din 10 în 10 ani. După Marea Unire avem recensăminte generale ale populaţiei cam la intervale de 10 ani. Cel din 1992 este primul recensământ de după Revoluţie.
Doina Borgovan: Cum se derulau primele recensăminte?
Mihaela Hărăguş: Varianta clasică de desfăşurare a recensămintelor care a fost şi la noi, era cu recenzori care se deplasau pe teren şi culegeau informaţiile de la persoane. Încă un lucru important: odată cu recensământul populaţiei, se realizează şi un recensământ al locuinţelor şi automat al condiţiilor de locuit. Ce aduce nou acest recensământ (şi care a creat şi o oarecare reticenţă) este partea aceasta de completare online, fără a mai interacţiona cu un recenzor. Oricine poate completa chestionarul în confortul casei sale, în ritmul propriu; chestionarul se poate completa treptat şi nu există presiunea unui recenzor care asistă.
Sigur că rămâne şi posibilitatea autorecenzării asistate, nu ne aşteptăm ca toată populaţia să aibă competenţele digitale pentru autorecenzare. De această dată înregistrarea se va face online, inclusiv în situaţia în care e făcută de către un recenzor, aşadar confidenţialitatea datelor este mult peste varianta cu creion şi hârtie. Apoi mai e faptul că în varianta clasică erau multe erori (gândiţi-vă că la o populaţie precum cea a României era nevoie de zeci de mii de operatori pentru înregistrarea datelor), care se reduc acum foarte mult.
Chestionarele completate merg direct la Institutul de Statistică şi automat se realizează anonimizarea lor. Odată ce chestionarul a fost completat şi validat, CNP-ul este transformat într-un cod statistic de 40 de caractere. După asta, nu se mai poate face legătura între răspunsurile individuale şi acel CNP. Totuşi, de ce ni se cere? Pentru a verifica în baza de date finală că o persoană apare o singură dată.
Înainte de a începe această recenzare s-au preluat date din diferite surse administrative. Legătura dintre diferitele surse de date se face pe baza CNP-ului. Rezultatele recensământului sunt în formă agregată; adică ştim câte persoane sunt pe diferite categorii: pe localităţi, pe unităţi administrativ-teritoriale etc.
Doina Borgovan: Cum ne ajută pe noi, cetăţenii obişnuiţi, recensământul?
Mihaela Hărăguş: La acest recensământ se înregistrează populaţia rezidentă, care locuieşte efectiv în ţară. Dincolo de a şti câţi suntem şi cum arată populaţia, recensământul e baza pentru elaborarea unor politici publice: în sănătate, educaţie, economie. Ca să ştim care sunt nevoile, care sunt măsurile care ar avea rost într-o ţară, trebuie să ştim exact cum arată populaţia. De exemplu: vorbim de reducerea populaţiei cu vârstă de muncă prin migraţie, vorbim de localităţi în care nu mai sunt destui oameni capabili de muncă. Ca să ştim unde ar fi nevoie de noi locuri de muncă, pentru a şti ramurile economiei în care forţa de muncă lipseşte şi nivelul de educaţie, trebuie să ştim câţi sunt exact în fiecare localitate.
Doina Borgovan: Ca să nu mai vorbim de listele electorale, care la fiecare alegeri au stârnit controverse.
Mihaela Hărăguş: Aici trebuie să fie înţeleasă diferenţa dintre populaţia rezidentă şi populaţia cu domiciliul în România. Populaţia rezidentă e cea care trăieşte în mod obişnuit pe teritoriul României. Iar populaţia cu domiciliul în România include şi cetăţenii români care sunt plecaţi în străinătate de mai mult de un an, care au drept de vot.
Doina Borgovan: Persoanele care au domiciliul în România, dar sunt plecate în străinătate, au obligaţia de a se recenza?
Mihaela Hărăguş: În acest recensământ se înregistrează populaţia rezidentă. Persoanele absente de mai puţin de un an intră în recensământ. Persoanele absente de mai mult de un an nu fac parte din populaţia rezidentă a României, intră în schimb în populaţia rezidentă a ţărilor de destinaţie. România nu are un sistem de înregistrare a migranţilor temporari, care pleacă în străinătate pentru o perioadă mai lungă de un an, ceea ce înseamnă că nu ştim exact nici care este populaţia rezidentă. De aceea e important ca oamenii să se implice în acest recensământ.
Doina Borgovan / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
