S-a aflat mereu în vecinătatea mişcării literare de avangardă, deşi nu a adoptat în practică formele ei extreme. În 17 aprilie 1895 s-a născut Ioan Eugen Iovanache, cunoscut sub pseudonimul Ion Vinea:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
17 aprilie 2022, 06:00 / actualizat: 17 aprilie 2022, 10:08
S-a aflat mereu în vecinătatea mişcării literare de avangardă, deşi nu a adoptat în practică formele ei extreme. În 17 aprilie 1895 s-a născut Ioan Eugen Iovanache, cunoscut sub pseudonimul Ion Vinea:
„Unde se găseşte liniştea sfântă: la miezul nopţii într-o cameră de hotel, pe un gheţar în beznele roşii, pe ocean sub steaua polară, în lacul de iarnă din inima codrilor, în schitul de lemn, în somnul copiilor şi în tăcerea gândului când trece veşnicia.
În om se învechesc gândurile, se coclesc privirile, ochii au fost ca fântânile, minţile au fost precum stelele.
În adânc e tăcere şi pândă de veci în unghere, şi tâlcuri în câte-un cuvânt, ca şerpii ce dorm în pământ.
Miez de noapte, codri de păuni, plânge-mi, mamă, tu, singurătatea, spune-mi, care mi-e partea pe pământ? Să trec vremurile ca un lanţ de munţi.”
(Ion Vinea, Glosar).
Ion Vinea s-a născut în Giurgiu, într-o familie cu posibile origini greceşti (pe care el însuşi le-a negat tot timpul). A frecventat cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi în capitală, iar mai apoi la Iaşi, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu. Încă din anii liceului a publicat, împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu revista Simbolul (cu o atitudine hotărâtă împotriva Sămănătorismului), în care a debutat cu un sonet. De la început Vinea era socotit poet modern, iar pe vremea aceea, adică înainte de 1915, asta echivala cu a fi simbolist. Şi într-adevăr, primele lui poezii au fost scrise în această cheie; mai târziu însă a devenit mai tonic, mai puţin sumbru, pentru că până la urmă Vinea era refractar oricărei înregimentări.
Şi-a pus laolaltă propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care a condus-o timp de 10 ani. În acest timp revista a fost o rampă de lansare pentru tinerii poeţi de avangardă, lovind tot odată de câte ori era posibil în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică şi în modelele frumosului mistificator, încărcate de un ruralism agresiv, care masca prejudecăţi naţionaliste. Cât despre propriul său registru liric, acesta a fost foarte larg, de la poezia simbolistă elegantă până la stilul învecinat cu extremismul avangardist (în care s-a ferit totuşi să meargă până la capăt). Capacitatea lui de a trece de la o formă literară la alta a fost remarcabilă: era ca şi cum în versurile lui cititorul îi putea întâlni simultan pe Lucian Blaga şi pe Tudor Arghezi. Faţă de creaţia sa artistică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii, fără să se preocupe mult timp să le adune în volum. A făcut asta abia în 1964, când a dat la tipar volumul Ora fântânilor. S-a stins din viaţă câteva zile mai târziu, în 6 iulie 1964, înainte de a fi apucat să-şi vadă cartea în vitrinele librăriilor.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.