Filmul de weekend: Madres paralelas, un fel de salată neasortată
Povestea Anei este diferită: adolescentă, și ea a rămas gravidă din întâmplare. Provine la rândul său dintr-o familie cu probleme: mama este preocupată doar de cariera de actriță, iar tatăl își trimite copila de acasă din cauza acestei sarcini nedorite.
Articol editat de cristina.rusu, 30 aprilie 2022, 00:00
Între Ana și Janis se leagă o prietenie care va continua și după ieșirea din spital. Iar de aici filmul virează spre telenovelă. Se dovedește că cei doi copii au fost încurcați la maternitate. Nu vă spun ce se întâmplă mai departe, poate aveți curiozitatea să descoperiți și singuri.
Însă Almodovar mai amestecă în film un fir narativ: o groapă comună din timpul Războiului Civil spaniol, în care se află îngropat și străbunicul lui Janis. Povestea se ramifică și urmărește destul de dezechilibrat cele două narațiuni.
De fapt, problema cu ”mamele paralele” este tocmai acest scenariu alambicat. Regizorul pare mereu că se răzgândește și deapănă altă poveste, fără să o aprofundeze sau să o termine pe precedenta. Ca un fel de mâncare în care tot adaugi ingrediente, fără să-ți fie clar ce o să iasă la final.
Sunt foarte multe idei amestecate aici: ideea maternității și a feminismului, obsesia regizorului pentru relațiile homosexuale, o răfuială cu istoria Spaniei și o critică la adresa celor care nu vor să facă lumină într-un eveniment atât de sângeros ca războiul civil. Peste toate domnește un ton melodramatic foarte pronunțat, care parcă îndepărtează și mai tare spectatorul care ar vrea să se identifice într-un fel sau altul cu personajele.
Am ieșit de la film fiind foarte convinsă că este cel mai prost film de Pedro Almodovar pe care eu l-am văzut. Însă ceva mă ținea parcă prizonieră în poveste și în atmosferă și m-am gândit că fărâmița de farmec pe care îl are acest film i se datorează în primul rând actriței din rolul principal, Penelope Cruz. Face un rol foarte bun, cu toate că are o partitură deosebit de dificilă. Joacă bine rolul mamei care își apără copilul și transmite natural și fără stridențe sentimentele pe care le trăiește. Spaimă, vinovăție, remușcări, un registru foarte larg pe care Penelope Cruz îl stăpânește foarte bine. De altfel, rolul i-a și adus marele premiu la Festivalul de la Veneția.
Este a opta colaborare dintre ea și regizorul Pedro Almodovar, de care o leagă o prietenie îndelungată. De altfel, el a declarat că a scris acest film având-o pe ea în minte pentru rolul principal.
În ciuda aerului excesiv și melodramatic, totuși mâna de maestru a lui Almodovar este acolo, prezentă în cadre, filmări, culori și ritm. Și până la urmă ideea asta a generațiilor care impart multe traume dar care merg mai departe datorită femeilor din familie este generoasă și nu este pentru prima dată când Almodovar o prezintă în filmele sale.
”Mame paralele” rulează zilele acestea în cinematografe, dacă sunteți curioși să-l vedeți.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
