Prima pagină » Felia de Cluj » Felia de Cluj – Viața la țară [AUDIO]

Felia de Cluj – Viața la țară [AUDIO]

Ideea de troc, lucru foarte bine împământenit la noi în mediul rural, mă atrage la nebunie – îți dau un borcan cu miere și tu-mi dai niște slănină de aia bună. Pe lângă faptul că nu trebuie să ai bani la tine, cel mai fain e că ai acces la marfă de calitate făcută de un om care se pricepe la acel meșteșug. E numai normal să faci troc la tine în sat cu cei mai buni pe meseria lor, adică brânza sigur o să vrei să o iei de la cel mai bun brânzar, doar nu o să dai ce ai tu mai bun pe ceva așa și-așa. Lucrul ăsta, în timp, face ca piața să se sedimenteze; dacă unul nu face cea mai bună slănină nu o să vrea să facă prea multă lume troc cu el, așa că, la un moment dat, o să renunțe și o să se țină de ceea ce știe el mai bine, poate de legume, poate de miere. Oricum ar fi, trocul este un demers de încredere și de vecinătate.
Dar ca să poată oamenii să-și vândă marfa și celor din afara comunitații, e nevoie de puțin mai mult. Acest troc, adică marfă pe bani, este chiar comerț, de cele mai multe ori făcut de la sat cu trenul sau autobuzul până la oraș, în piețe, sau direct la unii clienți gata câștigați. Mai avem și varianta, client fiind, să te oprești la marginea drumului în câte un sat unde gospodarii își expun produsele pe masă în fața casei. Dar cel mai fain, cred eu, e ca clientul să vină direct la sursă, adică un adevărat farm to table. Sigur că este puțin utopic, mai ales dacă ești orășean și nu ai un sat gospodar în împrejurimi; cu toate astea, se pot organiza cumpărăturile și să ajungi cel puțin o dată pe săptămână într-un astfel de sat să te aprovizionezi- poate în weekend, când te întorci de la tine din sat sau din vreo drumeție.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 mai 2022, 14:05

Sate din astea sunt, unde oamenii ba își scot masa în față, ba deja au stabilite relații cu clienți, ba fac troc cu vecinii lor. Mulți gospodari sunt în zona săsească (v-am mai povestit despre aplicația Waze care te anunță că în proximitate ai oameni faini cu de-ale gurii de vânzare), alții sunt de-a lugul drumului prin Maramureș sau prin Bucovina, iar eu am câțiva în sat și în câteva sate de lângă mine.
Așa că, duminica, după ce-mi termin weekendul liniștit în mediul rural, mă îndrept spre oraș făcând 2-3 halte. Dacă-mi trebuie ceai și condimente mă opresc la ieșirea din sat la Sorin de la Bunătăți Uscate, ude are și un mini-magazin cu produse de pe zonă – de aici îmi iau, cum ziceam, ceai, condimente, niște brânză de la Ferma de capre Vișagu și ceva siropuri. Apoi, mergând mai departe, intru în Sâncraiu, de unde-mi iau lapte de bivoliță fix de la un automat pus în gardul gospodarului, iar dacă mă trezesc fără lapte, bat în poartă și proprietarul mai face un refill. Apoi o iau în jos, spre centru, de unde-mi iau o înghețată artizanală, apoi dau fuga la Dinu, de unde-mi iau praline de ciocolată și ciocolată în toate felurile posibile. Apoi mă întorc, o iau spre Călățele și-mi iau pâine din aia bună de la brutăria lor, apoi, chiar dacă ocolesc, merg pe la Mărișel, unde, pe lângă peisajul fain și aerul bun, mă opresc la Cabana Moților și mai cumpăr una-alta și de la ei. Nu mai pun la socoteală că, în sezon, pe drum mă pot întâlni cu ciupercari de la care să cumpăr bureți, dar și fructe de pădure.

Fără să vreau, v-am făcut puțin în ciudă. Nu asta mi-a fost intenția… Ca de fiecare dată, doream să scot în evidență cât de bine se poate trăi de/la țară și de la oamenii de acolo. Vă rog să consumați iresponsabil produse locale, e important!