Incluziv: Radu Sergiu Ruba: „O carte scrisă de un nevăzător nu înseamnă o permanentă văicăreală”
Radu Sergiu Ruba
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 mai 2022, 13:43
Radu Sergiu Ruba
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 mai 2022, 13:43
„Dacă Holden Caulfield ar fi fost un adolescent orb cu veleități literare, pasionat de Panciatantra și de Europa Liberă, în anul de grație 1971, al României Tezelor din iulie? Dacă lumea lui s-ar fi văzut redusă la percepțiile tuturor simțurilor cu excepția celui al vederii, amplificând astfel nu doar acuitatea lor, cât și un puternic sentiment al revoltei?” Sunt cele două întrebări de pe coperta a patra a celui mai recent roman lansat de Radu Sergiu Ruba, intitulat Semnătura indiană; retorice, pentru că răspunsul e cartea în sine; şi totuşi valide, pentru că romanul cuprinde mai multe elemente nonficţionale decât ne-ar lăsa să credem caracterul imaginativ al recomandării. Despre toate acestea am stat de vorbă cu autorul în studioul Radio Cluj:
Radu Sergiu Ruba s-a născut în 1954 la Ardud, în jud. Satu Mare. La 11 ani şi-a pierdut vederea, devenind elev al liceului pentru nevăzători din Cluj. A fost inspector de specialitate în cadrul Ministerului Învăţământului, fiind responsabil cu subsistemul educaţiei persoanelor cu deficienţe de vedere. A facut parte din colegiile de redacție a numeroase reviste literare, iar din 1992 realizează, la Radio România Actualităţi, emisiunea Ochiul interior. În 2008, Președintele României i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. A debutat ca poet în 1983 cu volumul Spontaneitatea înţeleasă, iar în 2009 a publicat primul său volum de proză, Demonul confesiunii. Radu Sergiu Ruba s-a aflat zilele acestea la Cluj, pentru a prezenta cel mai recent roman al său, Semnătura indiană; după cum vom vedea, o carte puternic autobiografică:
Radu Sergiu Ruba: Aveam 17 ani în 1971, când am trimis o scrisoare la Europa liberă, pentru a protesta împotriva tezelor din iulie, adică a programului de educaţie socialistă a întregului popor. Ceea ce ne nefericea pe noi era că la radio, multe emisiuni muzicale şi culturale erau retezate: educaţia socialistă nu permitea ascultarea muzicii rock de pildă. Scrisoarea mea a fost interceptată, iar Securitatea din Satu Mare a trecut la expertize grafoscopice: mai întâi în rândul intelectualilor, iar mai apoi la oameni din ce în ce mai tineri. În final au descoperit-o în clasa a VII-a pe sora mea, căreia îi dictasem scrisoarea. Apoi au luat legătura cu cei de la Cluj, care au trecut la anchetarea mea.
Andrea Nagy: Mama ta a venit la Cluj cu anchetatorul, încărcată cu pulpe de pui pentru tine, dar şi cu palme ca avertizare.
Radu Sergiu Ruba: Nu se putea să nu-mi asigure supravieţuirea, măcar câteva ore!
Andrea Nagy: Crezi că în a scrie cartea te-a mânat imboldul de a povesti întâmplarea, ori dorul de locuri şi personaje?
Radu Sergiu Ruba: Indiscutabil şi dorul de locuri şi personaje. Rolul formativ al Clujului a fost decisiv pentru mine, pe de altă parte a fost şi rolul formativ al acelei scrisori în destinul meu. Acea scrisoare a trezit un asemenea interes din partea autorităţilor, încât devenise discutabil dacă voi mai putea da aici admiterea la facultate. Mi-am depus dosarul, apoi am fentat autorităţile: l-am retras a doua zi şi am plecat imediat la Bucureşti. Deci fără acea teamă, viaţa mea, cariera mea a fost altfel.
Andrea Nagy: Dacă ar fi să vizitezi unul din locurile sau momentele din carte, care ar fi acela?
Radu Sergiu Ruba: M-aş duce la cenaclul Lucian Blaga! Era destinat elevilor de liceu, dar veneau acolo şi câţiva de gimnaziu. Într-o zi Ion Cristofor m-a surprins acolo cu nişte poezii dactilografiate în mână, pe care mi le-a smuls din mână şi le-a citit cu voce tare. În acel moment, dacă m-aş fi topit pe loc nu m-aş fi mirat! Simţeam că un fier roşu îmi arde toate capetele de nervi. Dar am câştigat un prieten în acel moment. Şi-a dat seama că nu am acces la cărţile care apar, aşa că venea şi mi le citea el. A venit exact în momentul în care aveam nevoie de saltul înainte; fără el aş fi rămas cu o pasiune a scrisului, dar nu la nivelul de acum.
Andrea Nagy: Şi totuşi, a râs de tine când ţi-ai exprimat aprecierea pentru Minulescu.
Radu Sergiu Ruba: La 12 ani, din cauza lui Minulescu am avut o sincopă ciudată. Era pentru prima oară când mă întâlneam cu o poezie mai liberă, care suna modern, suna sălbatic:
„Ca un poet din nord,
Pe malul albului fiord,
Cerşind iubirea blondelor cochete.”
A fost o lovitură dată vârstei: unde întâlneşti în Coşbuc aşa ceva? Lui Cristofor i-am povestit incidentul când aveam 16-17 ani, iar el mi-a spus un lucru: „Măi, este cel mai puternic omagiu adus lui Minulescu după al Doilea Război Mondial!”
Andrea Nagy: La prezentarea cărţii, Ana Hompot te-a învinuit de teatralitate. La ce crezi că s-a referit?
Radu Sergiu Ruba: Teatralitate mai există, nu pot să o neg. Probabil că mi-ar fi stat bine şi ca actor. Din literatura internaţională mi-ar fi plăcut să joc personajele lui Goldoni; iar de la noi, mă identific cu Farfuridi: cred că aş fi ţinut nişte discursuri…
Andrea Nagy: Ai povestit întâmplări savuroase despre persoane care sunt destul de cunoscute astăzi, cum ar fi Augustin Zegreanu. Ce-au spus personajele tale de oglinda pe care le-ai pus-o în faţă?
Radu Sergiu Ruba: Augustin Zegreanu este de aceeaşi vârstă cu mine, dar o întâmplare a făcut să fie cu două clase în urma mea. Pentru că era cât pe ce să devină elev la şcoala profesională de la Vatra luminoasă, să înveţe să confecţioneze cutii de carton şi perii. A pierdut un an după ce a evadat din şcoală, sărind peste gard printr-o livadă de duzi. Până la Gherla acasă nu s-a oprit; dar nu a putut să-şi ia valizoiul, pe care i-l dăduseră părinţii să-i încapă toate. Este un episod care cred că acum i se pare atrăgător.
Andrea Nagy: În ce stare de spirit trebuie să-ţi citim cartea?
Radu Sergiu Ruba: Cititorii trebuie să fie cât mai liberi în faţa acestui text, fără prejudecăţi. Să nu creadă că, dacă e o carte scrisă de un nevăzător, e o permanentă văicăreală. Cărţile mele sunt cât se poate de degajate, scrise cu temperamentul unui om liber. Am şi spus în carte despre internatul şcolii din Cluj, că ni s-au întâmplat acolo foarte multe lucruri, dar în niciun caz nu am fost nefericiţi.
Andrea Nagy: Pentru cei care nu au avut aceeaşi experienţă, este cartea ta greu de înţeles?
Radu Sergiu Ruba: Asta era miza reală! Eu cred că am reuşit să o păstrez pe deplin transparentă.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Reamintim că peste 2400 de nevăzători au protestat în faţa Guvernului în 19 septembrie, după ce pensiile lor au scăzut cu până la 80% în...
Procedura de înscriere în program este încă în lucru, dar ştim deja că valoarea voucherului va creşte de la 5 mii la 8 mii de euro, iar...
Recent însă proiectul a intrat într-un impas financiar, iar Raimonda Boian, coordonatoarea bucătăriei ”O masă caldă”, a cerut ajutor pe...
Grădina Botanică din Cluj-Napoca a redeschis în toamna trecută sectorul special destinat vizitatorilor nevăzători, cu plante distinctive prin...