A scris eseuri filosofice, studii literare, volume de aforisme şi un mult apreciat roman de analiză a sentimentelor. Academia Română i-a refuzat calitatea de membru în timpul vieţii; a primit titlul de academician post mortem, ca o recunoaştere a diversităţii activităţilor sale. În 23 mai 1871 s-a născut Garabet Ibrăileanu:
Foto: Foto: wikipedia
Articol editat de cristina.rusu,
23 mai 2022, 06:00 / actualizat: 23 mai 2022, 8:54
A scris eseuri filosofice, studii literare, volume de aforisme şi un mult apreciat roman de analiză a sentimentelor. Academia Română i-a refuzat calitatea de membru în timpul vieţii; a primit titlul de academician post mortem, ca o recunoaştere a diversităţii activităţilor sale. În 23 mai 1871 s-a născut Garabet Ibrăileanu:
Garabet Ibrăileanu a fost descendentul unei vechi familii de armeni din Moldova. Pe când viitorul scriitor a împlinit 5 ani, părinţii săi au luat decizia de a se muta la Roman, unde au arendat moşia de la Poiana lui Iuraşcu; copilul a descoperit aici natura, atât de delicat înfăţişată în scrierile sale de mai târziu. În acelaşi an mama lui a murit, după ce dăduse naştere unei fetiţe, iar tatăl s-a recăsătorit, pentru a ţine gospodăria în picioare. A urmat liceul în Bârlad, dar în acelaşi an în care l-a finalizat a rămas practic pe cont propriu, pentru că a murit şi tatăl său. În anii de liceu Ibrăileanu a înfiinţat prima sa revistă, Şcoala nouă: de orientare uşor socialistă, sub influenţa ideilor care începuseră să se răspândească printre tinerii moldoveni.
În iunie 1890 Garabet Ibrăileanu şi-a terminat liceul, iar în toamnă şi-a luat examenul de bacalaureat. S-a înscris la facultatea de litere şi filosofie, dar în anul I a frecventat practic toate facultăţile, negăsindu-şi locul. Atras de febra publicistică şi de ideile socialiste, a lăsat studiile superioare pentru un timp pe un plan secund, trecându-şi examenele cu întârziere. A colaborat în schimb la ziare şi reviste, cu articole de politică de stânga, dar şi de critică literară. După ce şi-a dat licenţa, a fost numit mai întâi suplinitor, iar pe urmă profesor la liceul Costache Negruzzi din Iaşi. Mult timp, chiar după ce s-a înfiinţat Viaţa românească şi şi-a făcut deja un nume de critic, Ibrăileanu nu a ocupat o catedră universitară. Situaţia s-a schimbat abia în 1913, când a concurat pentru acelaşi post cu Eugen Lovinescu. A fost un conflict între persoane şi idei, pentru că nimeni altcineva nu ar fi putut fi mai diferit de Ibrăileanu decât internaţionalistul Lovinescu. Iniţial redacţia Vieţii româneşti era chiar în casa acestuia. Revista s-a mutat apoi, dar a rămas cenaclul, locuinţa intelectualului moldovean persistând ca loc de întâlnire.
Opera
Opera critică a lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important din critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcţiilor anterioare ilustrate de Titu Maiorescu şi Constantin Dobrogeanu-Gherea. Întâia lucrare a lui, Spiritul critic în cultura românească, este un eseu sociologic: autorul analizează geneza formelor culturii române, luând ca documente de referinţă operele scriitorilor mai însemnaţi din perioada 1840-1880, adică din momentul apariţiei revistei lui Mihail Kogălniceanu, Dacia literară, unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitaţie şi se atrage atenţia asupra necesităţii prezentării caracterului naţional, până la constituirea statului modern. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conţine observaţii pătrunzătoare asupra atitudinilor principalilor scriitori români faţă de formele de civilizaţie şi cultură dintr-un proces de 4 decenii de dezvoltare, trecând prin revoluţia burghezo-democrată de la 1848, unirea Principatelor Române şi dobândirea independenţei. Următoarele volume de critică conţin informaţii valoroase despre clasici precum Cârlova, Alecsandri, Eminescu, Creangă şi Caragiale, sau despre contemporanii la impunerea cărora Ibrăileanu a contribuit personal, precum Sadoveanu, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Gala Galaction, George Topîrceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir sau Ionel Teodoreanu.Două eseuri originale şi de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt Literatura şi societatea, respectiv Creaţie şi analiză din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină asupra raportului dintre artist şi societate prin teoria selecţiei, insistând asupra corespondenţei dintre idealul artistic şi aspiraţiile publicului la un moment dat, relaţie care explică soarta plină de peripeţii a artistului de geniu, totdeauna receptat printr-o anumită părticică a creaţiei sale şi succesul sau insuccesul artistului conformist. În cel de-al doilea Ibrăileanu stabileşte, referindu-se la romanul contemporan, două tipuri mai răspândite: unul constând în prezentarea comportamentelor eroilor, a faptelor lor, şi altul constând în comentariile stărilor sufleteşti; altfel spus,, romanul narativ şi romanul analitic, sau romanul epic şi romanul liric, ori, de ce nu, romanul obiectiv şi romanul subiectiv.
Un volum de aforisme despre conduita înţeleptului privind viaţa şi un roman de analiză a sentimentului iubirii intitulat Adela, clasic în literatura noastră, încheie activitatea lui Garabet Ibrăileanu. Scriitorul a încetat din viaţă în 1936.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/06/Ray-Charles-e1686306050516.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]")
