Cum e să ajungi pe vârful himalayan Kanchenjunga? [AUDIO]
Teodor Tulpan și Cătălin Mastan
Doi alpiniști români, Teodor Tulpan și Cătălin Mastan au încercat în luna mai să escaladeze vârful himalayan Kanchenjunga, al 3-lea ca înălțime de pe Terra.
Articol editat de cristina.rusu,
14 iunie 2022, 12:48 / actualizat: 16 iunie 2022, 18:27
Doi alpiniști români, Teodor Tulpan și Cătălin Mastan au încercat în luna mai să escaladeze vârful himalayan Kanchenjunga, al 3-lea ca înălțime de pe Terra.
Cătălin Mastan a reușit să ajungă pe vârf iar Teodor Tulpan a fost nevoit să se retragă din tabăra de la 7.500 din cauza unor probleme de sănătate
Kangchenjunga este al treilea vârf ca înălțime din lume, după Everest și K2, cu o altitudine de 8.586 metri. Prima ascensiune a fost făcută la 25 mai 1955 de britanicii Joe Brown și George Band. Până în anul 1852 s-a considerat că acest munte ar fi cel mai înalt din lume, măsurătorile trigonometrice efectuate de englezi au stabilit că muntele urmează ca altitudine după Everest și K2.
Alpiniștii care respectă tradiția populației locale sikkim, care crede că muntele este „sfânt”, se opresc la câțiva pași de vârful propriu-zis.
Alina Vigoniuc: Teodor, te-ai retras la 7500 m; de ce atât de aproape?
Teodor Tulpan: Atât de aproape, totuşi suficient de departe! Este ultima tabără de unde se merge către vârf, iar drumul până sus ar dura undeva la 14 ore. Eu m-am acomodat foarte bine: m-am aclimatizat, nu am avut dureri de cap sau de stomac (simptome specifice răului de altitudine). Dar am luat un virus care mi-a cauzat probleme la gât: nu mai puteam înghiţi, nu mai puteam respira ca lumea. Din cauza aceasta am decis că este mai ok să renunţ.
Alina Vigoniuc: Cătălin, ţi-a lipsit colegul de echipă?
Cătălin Mastan: Mi-a lipsit, într-adevăr. Dar m-a încurajat, chiar în momentul în care a decis să se retragă.
Alina Vigoniuc: Aţi mai întâmpinat alte situaţii neprevăzute, nedorite?
Cătălin Mastan: Vârful acesta este chiar foarte greu, distanţa de la ultima tabără fiind foarte mare. Apoi mai sunt şi porţiunile tehnice la altitudine mare, la 8400 m.În total, drumul de la tabăra 4 până sus ne-a luat 22 de ore.
Alina Vigoniuc: Am mai avut alpinişti alături de mine, care mi-au spus că aclimatizarea este un proces de durată. Ce înseamnă această aclimatizare?
Teodor Tulpan: Dincolo de faptul că e un proces de durată, nu oricine se poate aclimatiza. Pentru fiecare 1000 m e nevoie de o săptămână: deci în cazul nostru, fiind un vârf de peste 8000 m, aveam nevoie de 2 luni să stăm acolo, să ne acomodăm. Asta înseamnă urcare la altitudine, coborât pentru refacere, mers mai sus, dormit la altitudine şi tot aşa; de aceea o expediţie în Himalaya durează foarte mult. Dar printr-o pregătire prealabilă, care se poate face atât în munţii noştri cât şi în munţii înalţi din afara României, cu o echipă bună şi, bineînţeles, cu resurse financiare, reuşeşti să îndeplineşti ceea ce-ţi pui în gând.
Cătălin a demonstrat acest lucru: el a muncit mult, a investit mult în această expediţie şi nu a abandonat, chiar dacă nu erau condiţiile cele mai prielnice. Pentru mine un impediment a fost căldura: fiind vorba de Himalaya, mă aşteptam să prindem nişte friguri puternice, dar anul acesta a fost foarte cald. Cred că am avut şi 40 de grade pe gheţar, ceea ce pe mine m-a pus cu roţile în sus.
Alina Vigoniuc: Povestiţi-ne un pic despre echipa din care aţi făcut parte.
Teodor Tulpan: Cătălin a fost cel care s-a ocupat cel mai mult de partea logistică, dar noi am făcut parte dintr-o expediţie internaţională pregătită din 2019; între timp multe zone au fost închise pentru turişti, iar asta a creat o aglomeraţie în zona vârfului Kangchenjunga, care este un vârf renumit ca fiind tehnic, cu o vreme nefavorabilă ascensiunii. De aceea am ales să facem parte din această echipă internaţională; practic o echipă canadiană a pus la punct formalităţile (vize, permise de vârf), dar au mai fost şi alpinişti din America, Australia, India şi din Olanda. Şi desigur echipa de şerpaşi, fără de care nu se poate face nimic în Himalaya. Şi cu toate acestea, cu toate pregătirile, în timpul expediţiei doi alpinişti au decedat din cauza epuizării, iar un alpinist din Olanda a trebuit să fie dus la spital la Kathmandu pentru că i-au căzut nişte pietre în ochi. A fost cea mai înaltă salvare din istoria Himalayei, din câte-am văzut pe internet.
Alina Vigoniuc: Care sunt impresiile voastre după această ascensiune?
Cătălin Mastan: Este emoţionant să ajungi pe vârf, dar foarte interesant este şi dialogul pe care-l ai cu tine până ajungi pe vârf. Exceptând cele 15 minute în care eşti pe vârf, eşti în dilemă: dacă să continui sau nu. Pe vârf e însă un moment emoţionant, pe care fiecare îl trăieşte diferit.
Alina Vigoniuc: Aveţi în minte măcar o bucăţică din următoarea expediţie?
Teodor Tulpan: Nu am planificat nimic de anvergură pentru viitorul apropiat. Când mă întorc dintr-o expediţie mă regăsesc în munţii Făgăraş, chiar dacă au un sfert din înălţimea Himalayei.
Alina Vigoniuc / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.