A revoluţionat transportul şi stocarea multor produse, schimbându-ne viaţa cum niciun alt material nu a mai făcut-o până la el. În ultimii ani însă a devenit o calamitate pentru mediul înconjurător şi, cine ştie, poate şi pentru sănătatea noastră. Iată cum s-a transformat plasticul din minunea secolului XX în dezastrul zilelor noastre:
A revoluţionat transportul şi stocarea multor produse, schimbându-ne viaţa cum niciun alt material nu a mai făcut-o până la el. În ultimii ani însă a devenit o calamitate pentru mediul înconjurător şi, cine ştie, poate şi pentru sănătatea noastră. Iată cum s-a transformat plasticul din minunea secolului XX în dezastrul zilelor noastre:
Păsări şi animale marine pier cu milioanele din cauza plasticului din oceane. Soluţia simplistă ar fi să-l interzicem cu totul: plasticul a fost însă inventat pentru a face viaţa mai comodă, iar omul greu renunţă la comodităţi. Sunt istorici care consideră că plasticul a fost inspirat de materialele naturale precum cauciucul, ceea ce e improbabil oarecum: în culturile Americii Centrale arborele de cauciuc era exploatat chiar şi în secolul 15, până la apariţia plasticului însă au mai trecut câteva secole. Concret, primul material plastic a fost prezentat la o expoziţie din Londra în 1964, de către Alexander Parkes, care l-a numit imediat parkezină, după el însuşi. Un succes mult mai mare a avut celuloidul inventat câţiva ani mai târziu, care îşi propunea un scop chiar ecologic: acela de a înlocui fildeşul şi carapacea de broască ţestoasă în confecţionarea diverselor produse, precum pieptenii, clapele de pian, bilele de biliard, jucăriile şi tot felul de accesorii cu viaţă scurtă. Prin 1880 celuloidul se folosea deja la confecţionarea de îmbrăcăminte masculină, iar ceva mai târziu materialul a fost descoperit de industria fotografiei şi a filmului.
Celuloidul era foarte popular (chiar dacă era scump şi inflamabil), cuvântul plastic nu a existat însă până în 1907, când un om de ştiinţă belgian a pus laolaltă primul material 100% sintetic: bachelita. Aceasta avea avantajul că nu lua foc atât de uşor, în plus era un plastic mai rezistent, mai durabil, care se putea produce cu costuri mai mici decât celuloidul. În următorii ani industria polimerilor s-a diversificat, producând de pildă materiale plastice precum polipropilenul (din care sunt făcute sticlele de plastic) sau policlorura de vinil (mai pe scurt, PVC). Plasticul din care sunt făcute pungile a fost inventat în 1959, conform fiului inventatorului tot dintr-un motiv ecologic: pentru a înlocui pungile de hârtie, care consumau o mare cantitate de lemn.
Plasticul a transformat fabricarea, transportul şi stocarea produselor de consum: de la cosmetice, la alimente şi la vaccinuri totul se ţine într-un recipient de plastic, iar materialul e prezent în componente de maşini, de rachete şi de telefoane mobile. Popularitatea ambalajelor de unică folosinţă şi reciclarea insuficientă, până la urmă propriul nostru comportament neglijent a făcut ca plasticul să nu mai fie soluţia, ci chiar problema ecologică pe care s-a intenţionat să o rezolve.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
