Radio Cluj…la modă: Moda, ca spațiu de visare: Diana Vreeland (II) [FOTO]

Redactorul șef al publicației, Carmel Snow, aceeași figură care l-a promovat intens pe Balenciaga, de care o lega și o strânsă prietenie, i-a dat mână liberă Dianei, în contextul în care revista trecea prin transformări majore.

Articol editat de cristina.rusu, 22 septembrie 2022, 06:00 / actualizat: 22 septembrie 2022, 9:05

Direcția artistică era asigurată de Alexey Brodovitch,  iar partea de fotografie de reputatul fotograf Martin Munkacsi. Diana fusese aleasă pentru gustul său desăvârșit de-a apărea în lume și ca reprezentată a unei elite a societății, ce avea să atragă eșalonul clasei de mijloc în cumpărarea publicației, evocând suflul unei beau monde internaționale.

Sigur că marea majoritate a sugestiilor Dianei din rubrica sa “Why don’t you?” erau mai degrabă extravagante, hilare cu siguranță și, multe imposibil de pus în practică, cum era cea în care sugera mamelor să spele capul copiilor cu șampanie pentru a deveni mai blonzi.

Se povestește că Diana Vreeland avea obiceiul să-și parfumeze pernele injectându-le cu parfum, de aceea tipul de sugestii din rubrică erau colate, cu ironia inclusă pe propriul său stil de viață.

Se găseau cu siguranță și sfaturi practice, ușor de pus în aplicare în acele vremuri de după criza financiară care prindeau bine cititoarelor revistei, iar sensul unei astfel de abordări se găsea în dorința de a sugera visarea unor atmosfere luxuriante într-o epocă ostilă acestui tip de lifestyle.

Un alt aspect deloc de neglijat era acela al promovării propriei industrii vestimentare ce prindea contur pe Seventh Avenue, laolaltă cu designerii americani. Unul dintre designerii aduși în prim plan de D.V. a fost Claire McCardell, cunoscută pentru latura sport, practică a hainelor.

Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial tonul rubricii patronată de Diana Vreeland s-a schimbat esențial, focusându-se pe latura practică și empatică  a vieții- cum puteai să faci mult din puținul pe care-l aveai la dispoziție, cu accentul pe sportswear.

Inspirat din vestimentația sport, stilul acesta ce  avea să se consacre ulterior ca stilul american prin excelență, era  opusul stilului aristocratic european, sofisticat și adesea greoi avându-și rădăcinile în stilul cumpătat, puritan și simplu specific Noii Anglii conform teoreticienei Rebecca Arnold.

Esențială pentru imaginea revistei a fost și colaborarea Dianei Vreeland cu fotografa Louise Dahl-Wolfe, unele dintre imaginile memorabile ale perioadei datorându-se acestui parteneriat- de neuitat ședința foto din deșertul Arizona din 1941, unde caracterul sculptural al cactușilor era magnific contextualizat în combinație cu produsele modei.

Sunt multe de spus despre contribuția adusă imaginii revistei de către Diana Vreeland, nu ne-ar ajunge rubricile pentru un an întreg să le enumerăm- persoanele care-i datorează cariera în modă și film- ca Lauren Bacall, designeri ca Claire McCardell, James Galanos sau Norman Norell, ideile sale legate de articole practice de modă ca sandalele Capri sau lacul de unghii roșu – pe care-l folosea, cu o formulă preluată de la un creator parizian  și care a ajuns să fie produs pe scară largă în America, datorită pontului servit de ea lui Charles Revson.

Designerul de bijuterii Kenneth Jay Lane îi datorează începuturile carierei sale, ochiul exersat al Dianei detectând perfect talentele incipiente.

În cadrul publicației Harper s Bazaar ea a promovat gustul american nu doar în vestimentație ci în tot ce înseamnă aparența.

Această prezentare necesită JavaScript.

The American Girl- fie îmbrăcată în sportwear, fie în haine formale, era femeia aflată la vârsta de 30 de ani și urma tiparul  aflat în mintea editoarei din vremurile adolescenței sale- nu excesiv de frumoasă, dar cu personalitate, stylish și dinamică, opunând astfel stilului european static al couture-ul, un dinamism evident a ceea ce începea să se contureze ca The American Look.

Contribuția ulterioară a Dianei Vreeland în cadrul revistei Vogue și impactul său în era youthquake a anilor ‘70  va face obiectul și subiectul unei alte intervenții viitoare  în rubrica noastră.

Călina Langa, fashion designer

Pozele sunt fotocopii din cartea Diana Vreeland, Empress of Fashion de Amanada Mackenzie Stuart, Thames&Hudson Ltd 2019