Incluziv: Cum e să fii călător atipic în România? [AUDIO]
Radu Alexa, Atipical Traveler/Foto: Facebook
Radu Alexa a fost criminalist în cadrul IPJ Suceava până în 2014, când o cădere de la înălţime l-a adus în scaun rulant. Intenţionat nu am folosit cuvântul „imobilizare”, deoarece pentru el atunci au început călătoriile. Experienţa în căutarea accesibilităţii o împărtăşeşte pe pagina Atipical Traveler, de unde turiştii în scaun rulant pot afla cu ce se vor confrunta la vizitarea unor obiective turistice din România:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
27 septembrie 2022, 17:57
Radu Alexa a fost criminalist în cadrul IPJ Suceava până în 2014, când o cădere de la înălţime l-a adus în scaun rulant. Intenţionat nu am folosit cuvântul „imobilizare”, deoarece pentru el atunci au început călătoriile. Experienţa în căutarea accesibilităţii o împărtăşeşte pe pagina Atipical Traveler, de unde turiştii în scaun rulant pot afla cu ce se vor confrunta la vizitarea unor obiective turistice din România:
Radu Alexa: Accidentul pe care l-am suferit ne-a schimbat un pic perspectiva asupra vieţii, mie şi familiei mele: printre altele am hotărât să călătorim cât de mult putem. Mereu sun la hoteluri, la muzee, la administraţia unor parcuri şi mă interesez dacă sunt accesibile, dacă sunt toalete, cu ce mijloace de transport se poate ajunge până acolo; şi am zis că dacă tot obţin aceste informaţii, aş putea foarte bine să le dau mai departe şi altora, care poate că nu au curajul să iasă pentru că nu ştiu ce-i aşteaptă. Am făcut o pagină de Facebook dedicată acestui scop, ca să-i ajut pe cei ca mine să călătorească, să iasă; să ştie că unde am fost eu, pot să ajungă şi ei fără probleme.
Andrea Nagy: Chiar voiam să te întreb: ce fel de călător eşti, spontan sau conştiincios?
Radu Alexa: Pe partea de cazare trebuie să te pregăteşti dinainte. Nu aş spune că sunt neapărat conştiincios, dar de regulă eu sunt cel care caută trasee, în aşa fel încât să împac toată familia. La acest aspect nu e chiar aşa de greu, pentru că avem cam aceleaşi preferinţe.
Andrea Nagy: Şi când vine vorba de shopping?
Radu Alexa: Asta la mine e mai mult online, marile magazine nu prea au cabine de probă accesibilizate.
Andrea Nagy: S-a mai întâmplat ca hotelurile să aibă o părere diferită de a ta când vine vorba de accesibilitate?
Radu Alexa: Am început să călătorim mai serios din 2016 şi să ştii că în Europa de sud-est am mai păţit-o. Mă asigurau că hotelul e accesibil, dar credeau că asta înseamnă să aibă doar o rampă şi un lift. Dar degeaba e lift să ajungi la etaj, dacă în cameră nu poţi intra, ori baia e prea îngustă să poţi să manevrezi un scaun rulant. Îi cam stresez cu telefoane: să măsoare uşa, să verifice în ce direcţie se deschide. Sunt hoteluri la care am găsit disponibilitate, la care administratorii m-au întrebat de ce ar mai fi nevoie, dar au fost şi unităţi de cazare care m-au cam flituit. Dar să ştii că din 2016 constat o îmbunătăţire a condiţiilor de cazare. Sunt multe unităţi care poate nu au o toaletă dedicată persoanelor cu dizabilităţi, dar măcar sunt suficient de spaţioase ca să le poţi folosi în caz de strictă necesitate. Cum am mai spus, uneori conducerea unităţii de cazare e dispusă să te ajute… bine, mai mult la voi prin Ardeal, că prin Moldova nu prea. De când am avut accidentul, am tot făcut sesizări şi am reuşit să responsabilizez câteva instituţii să-şi facă măcar rampă. Pe de altă parte s-a întâmplat că trebuia să merg la un restaurant din Suceava; am sunat la recepţie şi am întrebat de accesibilizare, la care m-au întrebat: „Dar ce să cauţi matale la restaurant?”
Andrea Nagy: Ce poţi să răspunzi la aşa ceva!
Radu Alexa: Am făcut o plângere la Protecţia Socială, au fost în control şi i-au dat amendă. Nici acum nu are rampă. Restaurantelor şi unităţilor de cazare le convine mai degrabă să ia amendă decât să accesibilizeze. Să accesibilizezi costă 10-15 mii de euro; dar aşa, cam în 2 ani ia o amendă, care oricum e o sumă mai mică.
Radu Alexa
Andrea Nagy: Că tot ai pomenit de Ardeal, ce ai vizitat în zona noastră?
Radu Alexa: Am pornit din Suceava spre Borşa, să meargă ai mei la Cascada Cailor (eu acolo nu m-am dus, ar fi trebuit să fie oprit telescaunul şi era complicat). Apoi am fost la mănăstirea Bârsana, la Sighetul Marmaţiei la Memorialul Durerii; am stat câteva nopţi în Satu Mare, apoi am fost în Cluj şi la Oradea. Din tot traseul, în Satu Mare am avut mai mult de furcă. Sunasem la un hotel şi mi-au spus că îmi dau un apartament mai larg… Apartamentul era larg, dar fiind nerenovat, avea uşa prea îngustă. Şi atunci mi-au dat vreo 6-7 cartele: efectiv am mers din cameră în cameră, până am găsit o baie în care pot să intru. Oamenii poate nu sunt rău intenţionaţi, recepţia era foarte bine accesibilizată. Despre asta scriu pe Atipical Traveler, despre gradul de accesibilizare şi soluţiile de compromis care se pot aplica. Toţi cei care citesc postările mele ştiu că dacă am mers eu, poate să meargă oricine.