Charles Osborne a făcut tot ce-a putut să scape de sughiţ: a aplicat sfaturi băbeşti şi a luat medicamente, a luat parte chiar şi la un tratament experimental cu hormoni; nu a reuşit. În afară de asta însă a dus o viaţă normală.
Articol editat de cristina.rusu,
27 septembrie 2022, 18:00
Charles Osborne a făcut tot ce-a putut să scape de sughiţ: a aplicat sfaturi băbeşti şi a luat medicamente, a luat parte chiar şi la un tratament experimental cu hormoni; nu a reuşit. În afară de asta însă a dus o viaţă normală.
Charles Osborne s-a născut în 1893 şi până la 29 de ani nu a arătat nicio predispoziţie pentru sughiţuri. Problema a început când, pregătindu-se să taie porcul la ferma lui din Nebraska, a alunecat şi a căzut. Nu a simţit vreo durere, dar în curând s-a declanşat sughiţul, pe care nimic nu l-a mai putut opri: medicii nu au putut să-l vindece, ba nici măcar să-şi dea seama care e cauza.
Prin 1980 i s-a spus că probabil a suferit o leziune cerebrală când a căzut; în zilele noastre părerea acceptată e aceea că leziunea a suferit-o diafragma care, laolaltă cu un AVC, a cauzat sughiţul.
Până una-alta, Osborne a apelat odată la un prieten care să tragă cu puşca în preajma lui pe neaşteptate, sperând că sughiţul va trece de la sperietură; dar a refuzat un tratament chirurgical, care poate că i-ar fi afectat sistemul respirator.
După ce povestea lui a apărut în revista People, Osborne a început să fie bombardat cu zeci şi zeci de leacuri băbeşti: unii îi recomandau să-şi maseze degetele, alţii să ţină o ceapă la subsuoară pentru a scăpa de sughiţ. Omul era nevoit să le răspundă tuturor:
„Am încercat, nu merge”.
Aşa că Osborne a învăţat să trăiască cu problema. A fost căsătorit de 2 ori şi a avut 8 copii, deşi sughiţul permanent nu se putea să nu-i afecteze starea fizică şi mentală. Când era deja în vârstă, toate alimentele pe care le consuma trebuiau să fie pasate în blender, pentru că nu putea să înghită mâncăruri solide. Meniul lui preferat era: pui cu sos la blender şi supă de carne, urmate de câteva beri. Apoi, în 1990, pe când Osborne avea deja 96 de ani, s-a întâmplat ceva nou:
Sughiţul s-a oprit brusc.
Charles Osborne a murit un an mai târziu: un an în care a putut în sfârşit să trăiască fără problema care îl chinuia de la 29 de ani.