Filmul de weekend: Blonde, în regia lui Andrew Dominik

Este o adaptare după romanul omonim semnat de scriitoarea americană Joyce Carol Oates și spune o poveste ficționalizată a vieții lui Marilyn Monroe. Reperele principale ale acesteia sunt prezente în film: căsătoria cu Joe di Maggio, iar apoi cu dramaturgul Arthur Miller, rolurile care au făcut-o celebră în Domnii preferă blondele sau Unora le place jazz-ul, relația sa cu președintele Kennedy, dar și momentul morții în urma unei supradoze de medicamente combinate cu alcool. Dincolo de biografia actriței, filmul brodează destul de mult, încercând să înțeleagă ce simțea în spatele scenei Norma Jeanne, fata crescută într-un orfelinat și care își începe cariera pozând pentru reviste destinate bărbaților.

Articol editat de cristina.rusu, 8 octombrie 2022, 06:00 / actualizat: 8 octombrie 2022, 8:32

Este un film lung, de aproape trei ore, și tulburător. O vedem la început pe micuța Norma Jeanne atunci când împlinește 7 ani alături de mama sa suferind de schizofrenie, pentru ca apoi să o urmăm la începutul carierei sale, dar și pe culmile gloriei.

Filmul încearcă să redea viața interioară a actriței, felul în care ea se raportează la celebritate și la acest personaj inventat, blonda fatală, cu care pare să aibă destul de puține lucruri în comun. Suferă mereu pentru că nimeni nu o ia în serios, deși încearcă să se perfecționeze, citește mult și este interesată de teatru. Însă puțini sunt cei care văd dincolo de aspectul său fizic și care o înțeleg sau o ascultă cu adevărat. Copleșită de lipsa afecțiunii din copilărie, ea caută permanent pe cineva care să-i umple golul și să-i creeze un sentiment de siguranță. Iar una dintre reușitele filmului este tocmai această graniță fluidă între fapte și sentimente, felul în care obsesiile, durerea, coșmarurile capătă viață încât te întrebi permanent ca spectator ce e real și ce e ficțiune.

Am văzut Blonde de două ori și încă am sentimente amestecate față de el. Pe de o parte mi-a plăcut foarte mult actrița care o interpretează pe Marilyn, cubaneza Ana de Armas. Foarte tânăra și talentata protagonistă din cel mai recent James Bond este fantastică în rolul divei hollywoodiene. Mimica, gesturile, limbajul corporal, atitudinea sunt atât de asemănătoare, încât de multe ori m-am întrebat dacă nu cumva regizorul Andrew Dominik a folosit și imagini de arhivă. La fel de bună este și actrița care o intepretează pe mama lui Marilyn, Julianne Nicholson. În rolul lui Arthur Miller îl vedem pe Adrien Brody, o altă alegere excelentă, care reușește un rol extraordinar al dramaturgului american.

Filmările sunt și ele fabuloase și când crezi că nu mai poți fi suprins de nimic în acest film, ai parte de un unghi atât de original, încât rămâi cu gura căscată și dai înapoi ca să mai vezi o dată secvența care impresionează atât de tare ochiul.

Dar, și aici sunt mai mulți de dar. Fără să am o admirație deosebită pentru Marilyn Monroe, după ce am citit destul de mult desprea ea, cred că a fost mai mult decât o femeie aflată permanent în pragul unei căderi nervoase, așa cum o prezintă acest nou film biografic. O vedem plângând aproape tot timpul și pare să aibă doar un registru limitat de emoții. Ca și cum toată viața actrița ar fi trăit încercând să-și găsească tatăl care o abandonase la naștere și căutând să compenseze prin tot felul de relații mai mult sau mai puțin reușite golul lăsat în copilărie de o mamă cu probleme psihice, din cauza căreia ajunge la orfelinat. Dacă la început mi-a fost ușor să mă identific cu personajul și am simțit o milă copleșitoare pentru el, după ce am trecut de jumătate această deznădejde mi s-a părut monotonă și obositoare. Impresia generală era că Marilyn a trăit cu o singură obsesie, iar asta a transformat-o într-o ființă plângăcioasă și superficială, un fel de caricatură.

Pe scurt, personajul creat de regizorul Andrew Dominik mi s-a părut plat și plictisitor, iar la final te bucuri doar că s-a terminat și nu simți deloc compasiune pentru el. Păcat de acest film cu o distribuție excelentă și cu niște realizări tehnice absolut grozave.

De altfel, la nici o săptămână de la lansare filmul Blonde a stârnit o adevărată furtună printre cinefili. Majoritatea admiratorilor lui Marilyn au spus că în loc să îi aducă un omagiu, filmul nu face decât să profite de pe urma imaginii actriței, repetând ce făcuse și anterior industria americană de film: o transformase într-un simplu obiect.

Dacă totuși sunteți curioși să vedeți Blonde, îl găsiți pe Netflix.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.