Incluziv: ablesplaining: ce este şi de ce se întâmplă?
Foto: Joël Super/Pexels
Două persoane cu dizabilităţi care abia de s-au cunoscut, care nici măcar nu au ceva în comun, vor avea totuşi un subiect despre care vor putea discuta: sfaturile nesolicitate. Pe internet circulă multe meme vizavi de acest subiect şi nu e de mirare: efectiv nu poate omul să iasă în lume – în cea fizică ori virtuală – fără să încerce cineva să-i explice cum ar trebui să se trateze, să-şi gestioneze viaţa spirituală, să obţină anumite drepturi – în fapt, cum să funcţioneze ca persoană cu dizabilităţi. Am descoperit recent că există un termen pentru genul acesta de comportament: ablesplaining.
Două persoane cu dizabilităţi care abia de s-au cunoscut, care nici măcar nu au ceva în comun, vor avea totuşi un subiect despre care vor putea discuta: sfaturile nesolicitate. Pe internet circulă multe meme vizavi de acest subiect şi nu e de mirare: efectiv nu poate omul să iasă în lume – în cea fizică ori virtuală – fără să încerce cineva să-i explice cum ar trebui să se trateze, să-şi gestioneze viaţa spirituală, să obţină anumite drepturi – în fapt, cum să funcţioneze ca persoană cu dizabilităţi. Am descoperit recent că există un termen pentru genul acesta de comportament: ablesplaining.
Nu voi pretinde că doar persoanele cu dizabilităţi primesc sfaturi nesolicitate. De fapt, era reţelelor de socializare a făcut să avem parte de ele cu toţii, în mod democratic. Aceste sfaturi sunt de fiecare dată enervante, invariabil condescendente, pentru că îl plasează într-o ipostază de superioritate pe cel care le dă. Ar fi complet deplasat să începem să-i povestim unui fizician despre pisica lui Schrödinger; probabil că nici prin gând nu ne-ar trece să facem asta, dacă nu am fi la o petrecere, după un consum foarte ridicat de alcool. De ce ar fi altfel când vine vorba de dizabilitate?
Există un fenomen prin care bărbaţii se simt obligaţi să ofere sfaturi nesolicitate femeilor, indiferent de domeniul lor de activitate sau de gradul lor de expertiză; să le explice pe ele pentru ele, am putea spune. Conform unei interpretări, acest lucru se întâmplă pentru că societatea e condiţionată să creadă că bărbaţii sunt mai bine informaţi şi opinia lor e mai validă; că oricum, femeilor fragile nu le strică un pic de protecţie masculină. Acest fenomen a fost numit mansplaining; şi poate că explicaţia pentru el nu e în întregime corectă, pentru că acelaşi lucru îl constată şi persoanele cu dizabilităţi: faptul că oameni care nu au experienţa dizabilităţii încearcă mereu să le dea sfaturi despre cum ar trebui să-şi trăiască viaţa, să gândească, să-şi abordeze propria dizabilitate. Aşadar, prin extensie, acest comportament a fost numit ablesplaining.
Ar fi mai uşor să fie vina cuiva, dar asta e ideea: că nu e vina nimănui. Auzim despre dificultăţile altora şi ne impresionează atât de mult, încât dorim să le îmbunătăţim vieţile printr-o schimbare instant, printr-un update care să rezolve rapid ceva. Pe lângă asta, este teribil de greu să ne abţinem: sfaturile efectiv se cer a fi spuse, chiar şi atunci când nu sunt bazate pe cunoştinţe reale, ci reflectă mai degrabă propria ideologie, propriile entuziasme. Cât sunt de frustrante aceste sfaturi pentru o persoană cu dizabilităţi care le aude zi de zi, o arată faptul că un utilizator de Twitter a propus crearea unui robot care să zâmbească şi să dea din cap politicos atunci când le aude; şi ce credeţi? Mii de oameni au spus că ar vrea şi ei unul! Ablesplainingul porneşte dintr-o intenţie bună, cu prezumpţia că persoana cu dizabilităţi ar putea beneficia de pe urma informaţiilor oferite; devine însă frustrant şi obositor prin repetiţie, pentru că procentul de sfaturi cu adevărat utile e insignifiant.
Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi cunosc diversele aspecte ale propriei lor condiţii: ştiu ce se poate face în plan medical, au experimentat metode de adaptare. Dacă ne împărtăşesc câte ceva din întâmplările prin care trec, nu trebuie să ne simţim obligaţi să le dăm sfaturi: tăcerea e de aur, iar cel mai adesea să ascultăm e cel mai util ajutor pe care-l putem oferi.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
