Sesam deschide cartea: Istoria lui Răzvan de Horia Corcheș [AUDIO]

Romanul, apărut în 2014, tratează, într-o manieră ludico-fantastică, tema istorie naționale căreia personajul narator îi oferă și o definiție pusă, de la început, sub semnul incertitudinii prin adverbele parcă și cică: „parcă erau niște lucruri întâmplate cândva și pe care le învățau cică să nu uite trecutul și să înțeleagă cum s-a ajuns în prezent”. După modelul distopiilor culturale, romanul imaginează o lume într-un viitor ultratehnologizat în care scrierea pe hârtie este depășită, ipoteză pe care autorul însuși refuză să o accepte. În revista pentru copii Ordinul Povestitorilor, Corcheș mărturisește că îl „înspăimântă perspectiva unei lumi din care lipsesc cărțile tipărite, în care nu mai există biblioteci, instrumente de scris și miros de cerneală, cel puțin de cerneală de tipar.”(nr.2/2015) și, de aceea, scrisul pe hârtie devine modul de comunicare al eroului cu trecutul.

Articol editat de cristina.rusu, 2 decembrie 2022, 06:00 / actualizat: 2 decembrie 2022, 9:02

Romanul redă istoria unui băiat, Răzvan, care găsește în podul casei caietele vechi ale bunicului. Caietul de istorie îl atrage în mod particular prin ineditul numelor care i se par băiatului de neconceput și asupra cărora cugetă stârnind râsul cititorilor cu explicațiile oferite. Despre Mihai Viteazul copilul crede că „Bunucul era foarte impresionat de el, sau avea probleme cu ortografia, pentru că scria Mihai Viteazul de parcă vitejia ar fi putut fi numele lui”, iar despre lupta de la Călugăreni că este „o luptă care se dusese undeva unde au trăit niște CĂLUGĂRI”. Spre deliciul marilor cititori, ceva mai departe, scriitorul apelează la o curiozitate din viața voievodului Ștefan cel Mare pe care generații întregi de copii au învățat-o la școală: înălțimea reală în contradicție cu numele „Nu eram pe vremea lui Ștefan cel Mare? Sau greșise bunicul? Ștefan nu era Mare?”. (Corcheș, 2014, p.13-14, p. 104)

Intriga se țese din clipa în care băiatul descoperă că, atingând cerneala caietului cu degetul plin de sânge, călătorește în trecut, devenind martorul evenimentelor înscrise în caietul bunicului său. Astfel, copilul ajunge pe vremea lui Mihai Viteazul, Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Basarab I și Neagoe Basarab, Vlad Țepeș și Iancu de Hunedoara, descoperind legende sau curiozități despre voievozi și învățând lecțiile lor: curajul, vitejia, cumpătarea, cinstea, înțelepciunea, smerenia, diplomația, pacea, sacrificiul personal, loialitatea etc.

Textul se construiește printr-o succesiune de scrisori trimise de personajul principal celui mai bun prieten, Sergiu, și răspunsurile pe care le primește de la acesta. În scrisori, Răzvan îi relatează întâmplările din viața cotidiană, de la școală și de acasă, care sunt determinate de simpatia pe care oare față de Cleo, o colegă de clasă. Tot prin scrisori este relatată și descinderea în trecut. Astfel, faptului istoric redat obiectiv, școlărește, în fragmentele din caietul bunicului, îi este asociată o viziune personală, experiența trăită prin ochii copilului, ca un participant detașat de evenimente, și prin ochii unui personaj secundar, un personaj implicat în evenimente, care are propria viziune asupra acestora și reprezintă „omul de rând”, nu eroul: baciul dac, hoțul roman, soldatul mercenar din armata lui Mihai, Vrâncioaia sau doctorul lui Ștefan cel Mare, un nebun cu care ar fi fost închis cu Vlad Țepes sau fiul lui Neagoe Basarab.

A treia coordonată temporală, viitorul, marcată și ea prin capitole distincte, îl imaginează pe Răzvan în ipostaza omului matur care își asumă destinul. Oare a reușit Răzvan să descopere secretul care i-a permis să călătorească în timp? Oare mai face Cloe parte din viața lui? Citește cartea să descoperi răspunsurile!

Silvana Bicăzan, profesoară de limba română, Liceul Unitarian „János Zsigmond” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.