Andrei Miu
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 ianuarie 2023, 14:14 / actualizat: 29 ianuarie 2023, 13:02
Stresul este reacția organismului la o situație pe care o percepem ca fiind amenințătoare, care apare atunci când credem că nu vom face față unei situații importante pentru noi.
Andrei Miu spune că avem nevoie de stres pentru a ne exista și a dezvolta. Cel mai important lucru e felul în care îi facem față într-un mod benefic pentru noi.
În interviul pe care ni l-a acordat, Andrei Miu a făcut câteva sugestii de gestionare a stresului.
Reporter: Andrei Miu este profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Are licență în psihologie, un masterat în neuro-științe și medicină moleculară și un doctorat în psihologie. A fondat și conduce laboratorul de neuroștiințe cognitive. Ultima sa carte despre gene, creier și emoție a fost publicată în 2019 la Oxford University Press. Andrei Miu vă așteaptă în această seară la Cărturești, în Iulius Mall, de la ora 19, prezentarea sa are titlul Stresul, între minte și corp. De ce e adaptativ și când devine toxic? Stresul e reacția organismului la o situație pe care o percepem ca fiind amenințătoare, care apare atunci când credem că nu vom face față unei situații importante pentru noi. E un soi de alarmă care se declanșează în mintea noastră. Andrei, spune-mi, te rog ce efecte are alarma aceasta și cum se manifestă?
Andrei Miu: Păi, ce ai spus: încearcă să atragă atenția oamenilor asupra faptului că stresul ne ajută în primă instanță și că e un produs al felului în care gândim într-o situație. Dacă credem că o situație anume ne depășește resursele, atuncea se va declanșa această alarmă. Adică vor apărea diverse emoții negative pe care le numim generic, stres. Și ca să revin la la întrebarea ta, rostul stresului este să ne mobilizeze resursele energetice pentru a face față unor situații noi. Practic, ce se întâmplă e că după ce au luat nașterea aceste emoții negative în creierul nostru, ca urmare a felului în care am gândit, în primul rând, în corp se vor declanșa o sumedenie de răspunsuri fiziologice care au ca ultim scop să ne pregătească pentru o solicitare crescută și pentru o situație nouă. Deci, răspunsul ăsta este în primă instanță adaptativ, fără stres n-am face față nici unei situații noi, nici unei schimbări din jurul nostru și n-am putea supraviețui pe termen lung.
Rep: Într-adevăr, stresul pare fundamental pentru supraviețuirea noastră. Cum ar arăta viețile noastre dacă nu ar exista stresul?
A.M: Păi, în literatura de specialitate din ultimele decenii stresul și toate modificările fiziologice și psihologice pe care le implică sunt date ca exemplu de adaptare prin schimbare. Și practic, asta este norma noastră de funcționare. Ne adaptăm prin schimbări la nivel psihologic și fiziologic. Deci nu cred că putem să fim altfel. O lume în care am încerca sau n-am prezenta răspunsuri de genul ăsta, e o lume în care am fi altfel. Stresul e definitoriu pentru felul în care facem față schimbărilor din jurul nostru. Cum am arăta? Hai să ducem întrebarea la un grad mai scăzut de imaginar. Dacă ne-am stresa mai puțin, probabil că am ajunge să facem asta stând în situații absolut previzibile și încercând să controlăm foarte bine ce se întâmplă în jurul nostru. Nu, nu e o lume în care am învăța prea multe, nu e o lume în care am interacționa cu oameni necunoscuți, nu e o lume în care am vorbi la radio despre subiecte complicate sau nu știu… am urma ambiții care să ne ajute să ne descoperim pe noi. Deci, pentru mine e greu de imaginat, dat fiind că stresul este definitoriu pentru felul în care facem față lumii schimbătoare în care trăim. Nu-i ușor să îmi dau seama cum ar arăta o asemenea ființă? Cu siguranță n-ar fi om sau mamifer. Cum ar face față o asemenea ființă nestresată lumii din jur.
Rep: Să ne înțelegem, așadar, acest termen stres, chiar dacă pentru foarte mulți dintre noi are o conotație negativă, descoperim că e benefic, cel puțin până la un punct. Cu alte cuvinte, nu toate stresurile sunt nocive.
A.M: Da, da, indiscutabil. Ăsta-i unul din lucrurile pe care le voi argumenta deseară, sper convingător. Cum am zis și până acum, stresul e adaptativ. Fără el n-am face față lumii din jur. Dar, dacă stresul e cronic, dacă se prelungește, situațiile stresante se repetă foarte frecvent sau stresul are o intensitate foarte mare, trecem prin situații traumatice în care e amenințată supraviețuirea noastră. Ei, în situațiile ăstea, adaptarea asta prin schimbare pe care implică stresul poate să eșueze. Și ce arată studiile din ultimele decenii e că eșecul schimbărilor fiziologice pe care le impune stresul cronic în primul rând, pot să crească riscul pentru foarte multe boli. Și cred că nu e hazadat să spun că pentru majoritatea bolilor. O idee pe care vreau să o accentuez este că în condiții de stres cronic, nu toată lumea va fi la fel de expusă. Nu toți vor ajunge la un grad de uzură psihologică și fiziologică care să le se crească riscul de boli pe termen lung. E vorba doar de unii. Unii sunt mai vulnerabili în situațiile astea de stres cronic, care implică, cum spuneam, dereglarea răspunsurilor la stres și uzura organelor care sunt implicate în asta și implicit vulnerabilitate mai crescută la boli.
Rep: Unii dintre noi suntem mai vulnerabili la stres, așa cum ai spus tu, unii dintre noi părem mai ușor stresați decât alții: unii nu pot să dorm noaptea atunci când sunt stresați, alții, spre exemplu, sunt foarte agitați, dar nu întotdeauna semnele acestea ale stresului sunt evidente. Sau poate noi nu știm să le interpretăm. Ce indicii ne dă organismul sau mintea că stresul e peste limita sănătoasă?
A.M: Păi, cred că întrebarea conține și un început de răspuns. Deja când e afectat somnul, când e afectată funcționarea socială și la serviciu, acestea sunt semne că s-a întâmplat deja o dereglare și că ar trebui să intervenim ca s-o corectăm. Da, în întrebare mai era și o altă idee importantă despre care voi vorbi deseară: răspunsurile la stres. Răspunsurile fiziologice, dacă vreți la stres sunt diferite de la individ la individ. Evident, toți avem un tipar de modificări în corp pe care le implică stresul, dar aceste modificări sunt de magnitudini diferite: la unii stresul implică în primul rând creșterea tensiunii musculare, la alții modificări cardiovasculare, crește tensiunea arterială sau modificări digestive, dereglări digestive. Deci e foarte important, unu – să fim atenți la ce tipuri de răspuns mai accentuate sunt prezente la noi înșine și doi la mână – să încercăm să nu trecem cu vederea aceste modificări. Și nu-i vorba doar de modificări fiziologice. O să atrag atenția asupra faptului că stresul e de origine psihologică, cognitivă, dacă vreți, ține de felul în care gândim în primul rând. Și asta oferă o cheie de control a stresului, despre care voi vorbi pe larg. Dar implică și consecințele astea fiziologice, somatice, și ambele tipuri de mecanisme și de răspunsuri pot fi monitorizate. Trebuie să fim atenți și la cum gândim și să ne dăm seama că suntem departe de a fi neajutorați în fața stresului. Dacă încercăm să schimbăm felul în care interpretăm o situație în raport cu ce vrem noi, o să se schimbe reacțiile noastre emoționale. Și trebuie să fim atenți, pe de altă parte, și la semnalele astea de alarmă, de data asta interpretate ca semne că încercarea noastră de a ne adapta la stres riscă să eșueze. Semne cum ar fi cele pe care le-ai menționat, faptul că nu mai dormim, încep să apară insomnii sau e alterat apetitul alimentar.
Rep: Uite, soția m-a învățat să fac ceva foarte simplu într-o perioadă stresantă, anume să scriu ceea ce mă macină. Ce alte metode de reducere a stresului propui?
A.M: O, sunt foarte multe și foarte discutate deja în cercuri largi. Sunt sigur că ai auzit de diferite metode de a te concentra pe ceva cum ar fi respirația, ca să încerci să te relaxezi. Sunt sigur că în viața de zi cu zi facem mai mult sau mai puțin sistematic, folosim distragerea. Adică încercăm atunci când suntem foarte stresați și sigur situația ne-o permite.
Rep: Uite, mă gândesc la următoarea perioadă: studenții sunt acum în sesiune și unii trăiesc sesiunea ca pe un mare stres. Chiar dacă au citit și sunt pregătiți, ei ar putea să facă ceva pentru a nu mai merge atât de agitați la examene?
A.M: Păi, Tiberiu, depinde de situație, depinde de moment. Dacă s-au pregătit și sunt chiar înainte de examen, nu mai au ceva activ de făcut. Deci strategia pe care le-aș recomanda-o în situația asta, mai ales că stresul poate să fie destul de mare, e distragerea. Să încerce să se gândească la ceva care n-are legătură cu examenul și să folosească asta ca să-și reducă nivelul de stres, dacă e cazul. Pe de altă parte, un lucru pe care să nu-l facă este să nu rumineze. Adică să nu stea să se tot gândească la cât de stresați sunt și ce implicații ar putea să aibă asta asupra performanței lor la examen. Ruminația este o strategie, ceva ce facem și e total, total dezadaptativ. Deci, uite, am dat două sfaturi, dacă vreți: dacă nivelul de stres e mare și nu ești încă în situația în care trebuie să faci ceva activ, atunci distragerea e recomandată și funcționează foarte bine. Și un sfat despre ce să nu facem: să nu ruminăm.
Rep: Andrei, tu ești om de știință și totodată părinte. În mod firesc, părinții încearcă să își protejeze copiii de stres. Spune-mi tu ce faci, cum procedezi cu băiețelul tău?
A.M: Păi, plec de la premisa că am în față, am pe mâini un copil al cărui creier nu e încă maturizat, inclusiv din punct de vedere emoțional, dar și cognitiv. Băiețelul meu are 5 ani, deci e foarte mic și atunci, plecând de la premisa asta, îmi dau seama cât e de important să îl ajut să înțeleagă, pe de o parte corect situațiile prin care trece și să îi spun – deocamdată n-a fost cazul, pentru că e foarte mic – dar mai târziu o să încerc să îi modelez strategiile pe care le poate folosi în situații care-l îl activează foarte tare.
Rep: Sună foarte ușor așa din gura unui specialist.
A.M: Nu, nu, să știți că nu sunt lucruri complicate, numai că e foarte important să știm de ele, să le facem sistematic și să le facem la timp. Da, părinții au o treabă foarte importantă de făcut: cât timp copilul e mic, trebuie să fie acolo ca să îi ajute, pe copii să înțeleagă corect realitatea și să prevină stresul prelungit și exagerat. Pe de altă parte, mai târziu, când deja copiii au mai crescut, să zicem, e vorba de adolescenți care înțeleg deja lumea într-o mare măsură – ce trebuie să facă părinții este să-i ajute să învețe strategii de a-și controla stresul eficient. Deci e treabă pe termen lung și ăsta e un subiect foarte, foarte important, de care cred că ar trebui să vorbim mai mult.
Rep: Cu altă ocazie. Dar îți mulțumesc pentru discuția noastră de acum și îți doresc întrebări interesante din partea publicului. Andrei, vă reamintesc, prieteni vă așteaptă în această seară la Cărturești Iulius MOL, de la ora 19:00. Vorbește despre stres între minte și corp. Mulțumesc frumos pentru discuția noastră.
A.M: Mulțumesc eu, Tiberiu, ne vedem diseară. La revedere!
Ascultați mai jos discuția integrală cu Andrei Miu.
Tiberiu Crișan, Éva Kállay
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
În fiecare an, Oradea își continuă tradiția de a sărbători excelența educațională în cadrul festivităților dedicate Zilei Orașului....
Filiala din Cluj-Napoca a Academiei Române marchează 75 de ani de la înființare. Acum are 35 de membri, dintre care unii sunt deosebit de...
Două unităţi de învăţământ din judeţul Bihor au fost decorate, de Ziua Mondială a Educaţiei, de preşedintele României cu Ordinul...
Sâmbătă, 5 octombrie, este Ziua Educației, care marchează semnarea recomandării UNESCO și a Organizației Internaționale a Muncii privind...