Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: recomandarea librarului: Căzuți din junglă, poveștile unui explorator

Ce mai citim: recomandarea librarului: Căzuți din junglă, poveștile unui explorator

Un bestseller al librăriei din momentul în care a ajuns la raft și o recomandare de lectură pe care o facem de atunci tuturor celor care ne spun că ar dori să citească altceva decât un roman, o carte de memorii sau un jurnal de călătorie obișnuit; ceva care să-i ia prin surprindere. Exact asta se pricepe autorul să facă de minune, să inducă cititorului mirarea, acel sentiment extraordinar pe care adulți fiind îl pierdem uneori printre lucrurile cotidiene. Mirarea față în față cu ce ne înconjoară, cu natura din jurul nostru dar și din noi, cu lucrurile pe care le luăm de-a gata, dar care privite cu acea curiozitate si fascinație pe care o vezi doar la copii și la oameni de știință sau exploratori, dau o fațetă nouă lucrurilor familiare.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 ianuarie 2023, 00:00 / actualizat: 29 ianuarie 2023, 13:00

Atât în prima carte, publicată în 2021 la editura Humanitas, un fascinant jurnal de călătorie, cât și în cea de față, Căzuți din junglă, el ne poartă prin lume către sine, exact ca într-un autentic basm inițiatic. Și ce călătorie, atât prin lumea largă, cât și prin sine! Îmi amintește de omul universal al lui Da Vinci, implicat în tot ceea ce ține de natura exterioară și interioară și interdependența dintre acestea. Este biolog de profesie, predă la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babeș Bolyai cursuri de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană, dar formarea sa în aria disciplinelor umaniste, prin teologie, filozofie și psihologie, îi mijlocește o perspectivă largă, cuprinzătoare și integratoare. Discursul său, original în cultura noastră, ar fi încadrabil, ni se spune in descrierea cărții, în abordarea interdisciplinară de tip enviromental humanities. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi să-l ascult la un curs predat studenților, sau într-una din expedițiile cu elevi sau studenți, in mijlocul naturii, un privilegiu.

Pentru cei care mai cred în povești, iată un vrăjitor contemporan, caboclo, cum i se spune de către un coleg explorator, pe când se aflau în mijlocul junglei de pe Insula cea Mare a Braziliei, din Atlantic, o foarte mică parte de lume neatinsă de exploatarea umană, în care „trăiesc 250 de specii de păsări. Mult, dacă te gândești că noi avem în toată țara în jur de 350.”
Alexandru Stermin ne poartă printr-o gamă de senzații, sentimente, corelații și înțelesuri potrivite unui explorator atent, mereu prezent și curios, un alchimist iscusit care extrage aur turnând în compoziție cele mai potrivite idei din biologie, filosofie, psihologie sau neuroștiințe.

Mi-au plăcut atât de multe pasaje din carte, încât cu greu mă pot rezuma doar la câteva, însă mi-a rămas imprimată ideea diferenței evolutive, care face ca păsările de exemplu să-și poată găsi negreșit drumul către sud, însă omul, în calitate de călător, nu mai are aceeași siguranță a traselui, îi este atât de ușor să se rătăcească, ne spune el. Însă, tocmai în această neputință a noastră, prin rătăcire, avem șansa să ne depășim limitele, să ne provocăm în așa fel încât să mergem spre adevăratul nostru sine.

“Întâlnirea cu jungla mi-a răscolit și restructurat ființa, m-a pus în față cu viața și moartea, începutul și sfârșitul. Dar tot ea a trezit în mine animalul ancestral, ascuns bine, uitat aproape de tot, care m-a ajutat să supraviețuiesc. Animalul acesta nu e bruta pe care lumea mă făcea să mi-o imaginez. Puterea îi este dată de claritatea lui de a vedea lucrurile din jur nu doar în alb și negru, în bine sau rău, ci într-o multitudine de nuanțe. Animalul acesta mi-a arătat responsabilitatea pe care frica o naște în interiorul meu, o responsabilitate nu doar egoistă, centrată pe sine, ci una deschisă spre ceilalți {…} Dar, dincolo de toate, mi-a descoperit acel simț aparte de a mirosi viața, nu doar pe cea din mine, ci din toate câte sunt, ca la final să am subtilitatea înțelegerii faptului că aceeași viață e în toate, miroase la fel, doar că are forme diferite.”

Și de aceea, dacă am reuși să înțelegem că nu omul este încununarea creației, așa cum de mii de ani ne-a obișnuit să credem civilizația creștină și umanistă, “am putea înțelege și însuși fundamentele unei educații ecologice care să ne modeleze mentalitatea și comportamentul și care să construiască baza și motivația atitudinilor noastre menite să diminueze efectele modificărilor globale prin care trece planeta. {…} Poate că o integrare în cult a unor învățături propovăduite de creștini cu o viziune cosmologică mai apropiată de natură și o diminuare a mîndriei noastre cronice, prin conștientizarea aparteneței la Natură ca privilegiu, ne va ajuta încet-încet să schimbăm fundamentul paradigmei curente.”
Un lucru este cert și asta credem și noi, cei de la Bookstory, cu tărie: “poveștile și Natura sunt forma noastră de nemurire, sunt tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.”

În final vă mai spunem doar că această carte ne răspunde printre altele și la intrebarea ce a fost mai întâi, oul sau găina? Iar răspunsul, dacă pentru un biolog este evident, pe muritorul de rând are șansa să-l lase cu gura căscată. Vă invităm cu drag să-i citiți cărțile și să vă lăsați seduși.