Prima pagină » Reportaje » Fuga din oraș: cum e viața la sat în județul Cluj [AUDIO/FOTO]

Fuga din oraș: cum e viața la sat în județul Cluj [AUDIO/FOTO]

Peste 250.000 de români s-au mutat, în cei doi ani de pandemie COVID, de la oraş la ţară. Institutul Naţional de Statistică arată că numai în 2020, în anul de vârf al crizei, aproximativ 117.000 de persoane au renunţat la viaţa din oraş pentru cea din mediul rural. În 2022, din totalul autorizaţiilor de construire pentru clădiri rezidenţiale 69% au fost pentru zona rurală.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 februarie 2023, 13:56 / actualizat: 6 februarie 2023, 16:39

Așadar, dacă în anii ‘90, majoritatea românilor căutau să se mute din rural în urban, în căutarea unor salarii mai bune, din 1997 fenomenul a început, treptat, să se atenueze bineînţeles şi pe fondul migraţiei masive în Occident.

În ultima perioadă, pe lista argumentelor migraţiei de la oraş la sat, alături de dorinţa de avea mai mult spaţiu şi de a respira un aer mai curat, apare și explozia costurilor cu utilităţile, cu gazele şi energia electrică, dar și nevoia de liniște și alimente sănătoase.

Adina și Bogdan Soporan au plecat din România, la muncă în Italia. Au locuit 14 ani într-un orășel lângă Roma unde s-au și întâlnit și au devenit familie. În 2016 au venit în România, la Cluj și au început să caute o casă la sat, prin împrejurimi. Bani nu aveau foarte mulți și nici credit nu puteau lua, însă după trei ani de zile au găsit locul ideal între Vlaha și Săvădisla, satul Vălișoara. Casa avea nevoie de multe renovări și multă muncă, dar așa e la casă, mai ales la sat. Tot timpul e ceva de făcut. Și, au pornit cu pași mici. Adina a renunțat total la serviciu și s-a pus pe recondiționat mobilă veche, geamuri, podele, a cumpărat găini, rațe și gâște și a învățat să cultive fructele și legumele.

Faptul că locuința i-a “găsit” pe ei a fost dovada că acesta este locul în care trebuie să existe de acum încolo, spune Adina:

Am locuit vreo 10 ani în străinătate și nu mă mai regăseam nicicum în viața aia și am zis: tre’ să ne întoarcem acasă, s-o luăm de la 0 la țară. Toată lumea a rămas șocată de ce vrem noi la țară. Viața asta la oraș în viteză, în trafic, în stres… Hai facem bagajele, ne întoarcem în România și ne căutăm o casă la țară. Și asta am și făcut. Ne-am întors și am început căutarea. A durat 3 ani, 3 ani în care în fiecare weekend o luam pe sate și căutam case din poartă în poartă, ne uitam după afișe, căutam anunțuri în ziare, online. Până la urmă, casa ne-a găsit pe noi. Vorbisem cu o prietenă, a dat sfoară în țară și la un moment dat am primit un mesaj în care mi se spunea: am auzit că vreți o casă la țară. Am zis, hai s-o vedem! În momentul în care am văzut, am știut că asta e casa noastră.

Sătuc mic, aproape de Cluj, verdeață, pădure, dealuri, un pârâu micuț lângă casă. O casă bătrânească, dar ne-am asumat totul. Era foarte îngrijită și cum ea ne-a găsit pe noi, am hotărât să păstrăm cât mai mult din farmecul ei. Necesita renovare, necesita o investiție pentru a asigura un confort minim, adică o baie, apă curentă și așa mai departe. Și ne-am apucat voinicește de restaura,t. Acum avem tot confortul, mai sunt investiții de făcut, dar nu putem spune că trăim diferit din punct de vedere al confortului față de cei de la oraș. Avem tot ce ne trebuie. Faptul că ne-am găsit casa și locul, cum nimic nu este întâmplător, sunt convinsă că e mâna lui Dumnezeu. A făcut în așa fel încât tot ce am visat și tot ce ne-am dorit să se întâmple.

Și la țară plătești facturi, așa că banii sunt absolut necesari, dar o mare parte din ei sunt înlocuiți de ceea ce produci tu. Dacă ai un petic de pământ și îți cultivi o grădină și crești câteva păsări, îți poți asigura cea mai mare parte din hrană pe parcursul unui an, așa că serviciul nu mai era necesar. Am hotărât cu soțul meu că unul dintre noi va avea un servici ca să avem minimum de bani necesar pentru utilități și ce mai e nevoie, și eu am hotărât să rămân acasă și să mă ocup de gospodărie și de creșterea fetiței noastre. Ne-am făcut o seră, am cumpărat niște păsări: gâște, rațe, găini, m-am ocupat de grădină și tot ce a ținut de partea asta am asigurat prin muncă.

Viața la țară înseamnă aer curat, liniște interioară și exterioară, înseamnă natură, înseamnă sănătate, înseamnă pace. Oamenii la sat, cel puțin aici, sunt extraordinari, exact cum erau pe vremuri, săritori, te ajută oricând poți, sunt atenți, exact ca pe vremea bunicilor. Într-adevăr, este muncă multă, dar este o muncă plăcută. Ți le faci tu cum știi, cum simți, cum crezi și având în vedere că există atâta tehnologie acum, îți este de mare ajutor. Uneltele le găsești, care-ți ușurează munca, totul este mult mai ușor decât pe vremea bunicilor. Dacă ai o mașină ești total independent.

Aici am învățat că animalele sunt mai inteligente decât credem noi. Am dat mai multă valoare plantelor și legumelor, tot ceea ce ne dă grădina. Dealurile sunt pline de plante medicinale și am învățat o mulțime de lucruri despre ele și despre cum se pot folosi și ajută într-adevăr extraordinar de mult. Singurul meu regret este că nu am decis mai devreme să ne mutăm la țară și nu am făcut pasul ăsta mai demult. Sunt total mulțumită și împlinită și n-aș schimba cu nimic. Ce este neplăcut, ca peste tot în România, autoritățile locale. Avem probleme cu transportul copiilor la școală și ne descurcăm un pic mai greu. Satul nu are școală, așa că copiii sunt nevoiți să facă naveta. (Adina Soporan)

Povestea mutării de la oraș la sat, a familiei Soporan este una cu final fericit, chiar dacă la sat mai sunt și neajunsuri. Potrivit estimărilor specialiştilor, migraţia românilor de la oraş către sat se va accentua în anii următori, pe măsura provocărilor economice şi sociale din mediul urban. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că numărul autorizaţiilor de construcţie în mediul rural era dublu în februarie 2022, față de luna ianuarie din același an.