Personalitatea zilei: Ernest Shackleton

Provenind din Irlanda, familia Shackleton s-a mutat în suburbiile Londrei pe când Ernest avea 10 ani. Tânărul nu s-a distins cu nimic în perioada studiilor, fiind mai degrabă plictisit de lecţii. Era atât de dezinteresat de educaţie încât i s-a permis să renunţe la şcoală la 16 ani şi să plece pe mare. În următorii 4 ani a călătorit în toate colţurile lumii, luând contact cu geografia pe care nu a izbutit să şi-o strecoare în cap din manuale. În 1898 a obţinut brevetul care i-ar fi permis să comande o navă britanică oriunde în lume.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 februarie 2023, 06:00 / actualizat: 15 februarie 2023, 8:14

În 1901 a fost acceptat în expediţia Discovery, prima sa călătorie în Antarctica. Avea tot felul de atribuţii aparent nepotrivite între ele, fiind responsabil pentru provizii şi pentru entertainment. În timpul lunilor de iarnă, când Discovery a fost prinsă în gheaţă, Shackleton a editat revista expediţiei, South Polar Times. A făcut parte dintr-o tentativă dezastruoasă de a atinge latitudini cât mai mari la Polul Sud: dezastruoasă pentru că toţi cei 22 de câini ai echipei au murit pe drum, iar exploratorii au fost afectaţi de degerături şi scorbut. Shackleton era pe de altă parte popular în echipaj; dar, pentru că existau şi aici rivalităţi, se crede că starea de sănătate a lui Shackleton a fost folosită ca o scuză pentru a-l trimite acasă înainte de finalizarea expediţiei.

A doua expediţie, de această dată cu nava Nimrod, a pornit în spiritul economiei de cărbuni, ceea ce ar fi însemnat o limitare serioasă. Echipajul a descoperit locaţia aproximativă a sudului magnetic şi a reuşit să ajungă la 180 km de Pol. Singurul comentariu făcut de Shackleton în legătură cu a nu fi atins Polul Sud a fost: „Un măgar viu e mai bun decât un leu mort, nu-i aşa?” În orice caz la întoarcere a fost primit ca un erou, iar regele i-a acordat atunci titlul de sir. Dincolo de spectacol, realitatea e că expediţiile polare costau mult, iar Shackleton a fost nevoit să umble după un grant guvernamental pentru a scăpa de cele mai presante obligaţii financiare create de expediţia Nimrod. În perioada următoare Shackleton s-a gândit să se angajeze în tot felul de scheme comerciale: ca un detaliu interesant, a cumpărat şi o concesie minieră la Baia Mare, o afacere care nu a mers prea bine. În 1910 îi scria soţiei lui că şi-a scos din minte Polul Sud şi nu va mai merge niciodată acolo. Şi-a respectat promisiunea până în 1914, când a pornit cea mai cunoscută expediţie a lui, într-o încercare de a traversa Antarctica.

Interesul public era considerabil: Shackleton a primit 5 mii de cereri de la oameni care voiau să facă parte din echipaj. Metodele lui de intervievare a candidaţilor erau excentrice: fiind de părere că temperamentul contează la fel de mult ca abilităţile tehnice, obişnuia să adreseze întrebări neaşteptate; aşa s-a făcut că doctorul Reginald James de pildă a fost întrebat dacă ştie să cânte. Endurance, principala navă a expediţiei, nu s-a ridicat la înălţimea numelui: a fost prinsă în gheaţă în ianuarie 1915; iar în primăvara următoare, când sloiurile s-au mai topit, a suferit vătămări şi s-a scufundat. Shackleton a ordonat debarcarea echipajului şi a proviziilor pe gheaţă, unde au campat aproape 2 luni, când tabla lor de gheaţă s-a rupt în două. După 5 zile extenuante în bărcile de salvare, britanicii epuizaţi au ajuns pe Elephant Island: un loc inospitalier, la peste 500 de km de unde se scufundase Endurance. Nu era probabil să fie salvaţi, Shackleton a decis aşadar să trimită cea mai mare dintre bărci după ajutor. Prin ce aventuri au trecut şi cum au ajuns în final înapoi în Marea Britanie nu vă mai spun; merită să aflaţi povestea pe larg, citind Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, de Alfred Lansing.

Andrea Nagy

Foto: Wikipedia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.