Prima pagină » Reportaje » Filmele de la Cannes, Veneția sau Locarno, acum la Cluj-Napoca!

Filmele de la Cannes, Veneția sau Locarno, acum la Cluj-Napoca!

Festivalul dedicat cinematografiei italiene prezintă între 21- 26 martie la Cinema Arta și Cinema Victoria din Cluj-Napoca nouă dintre cele mai noi producții din peninsulă, premiate și apreciate la Cannes, Veneția sau Locarno.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 martie 2023, 13:20

Festivalul dedicat cinematografiei italiene prezintă între 21- 26 martie la Cinema Arta și Cinema Victoria din Cluj-Napoca nouă dintre cele mai noi producții din peninsulă, premiate și apreciate la Cannes, Veneția sau Locarno.

Aflat pentru prima dată la Cluj, el aduce o selecție diversă, destinată publicului larg, care reunește filme ce poartă spectatorii prin locuri mai puțin cunoscute ale Italiei sau care vorbesc despre societatea contemporană, istorie sau putere, precum și filme care abordează teme precum adolescența sau familia.

Un interviu cu Laura Napolitano, directoarea Institutului Cultural Italian din București:

DB: Aduceți la Cluj acest festival al filmului italian și prima mea întrebare este: de ce se numește Visuali Italiane?

LN: Bună ziua tuturor! Acest festival a ajuns la a doua ediție, iar anul trecut se chema simplu Noua cinematografie italiană în România. Anul acesta ne-am gândit că este necesar să-i dăm un titlu, tocmai pentru a-l face mai ușor de recunoscut și identificat de către public în primul rând. Dar și pentru că am dorit să subliniem caracterul lui preponderent vizual. Evident, atunci când se vorbește despre cinema, se vorbește de fapt despre imagine. Însă sunt multe alte aspecte legate de cinema care situează vizualul într-un plan secund. Și totuși, ceea ce înseamnă vizual în cazul de față este de fapt o oglindă a cinematografului italian contemporan, tocmai prin intermediul regizorilor pe care i-am ales ca să reprezinte acest fenomen. Pe de altă parte, dorim să prezentăm tocmai o imagine cât mai completă a Italiei prin festivalul nostru.

DB: După părerea dvs, care sunt trăsăturile acestui nou cinema italian?

LN: Sunt foarte multe, în sensul că este un cinema care crește, renaște, după o perioadă nu tocmai favorabilă, tocmai de aceea programul pe care l-am alcătuit este foarte eclectic, pentru că reprezintă integral sufletul acestui nou val.
Totuși, aș putea să indic două trăsături importante. Pe de o parte, există o tendință puternică spre realism. Asta și pentru că s-au realizat foarte multe documentare, un gen care la nivel internațional se bucură de mare succes. Așa că în programul festivalului veți întâlni două titluri care se încadrează la categoria documentar de ficțiune. Adică relatează despre două povești adevărate, însă au și o parte de ficțiune în ele. Și aici mă refer la „Atlantida” și la ”Vera”. Putem vorbi despre o tendință realistă, care sapă în societatea italiană, pentru a scoate la lumină colțurile mai întunecate, mai puțin plăcute. E suficient să ne gândim la filmele care povestesc despre crime și criminali, tot acest filon al filmelor care povestesc despre fenomenele din Italia de Sud și toate rețelele de crimă organizată de acolo.
Pe de altă parte, există și o tendință complet vizionară. Adică filme care povestesc despre realitate, dar o transformă complet cu ajutorul imaginii. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este Atlantida lui Yuri Ancarani.
Nu vreau să vă povestesc despre tot festivalul, însă mai este o categorie de filme despre care doresc să vă vorbesc. Există o tendință a regizorilor italiene de a se ocupa de tineri, de adolescenți și de lumea lor. Asta și pentru că în societatea italiană actuală acești tineri sunt un pic neglijați. Se spune de foarte multe ori că Italia nu este o țară pentru tineri. Tinerii aceștia sunt protagoniștii multor filme pe care le aducem la festivalul nostru.

DB: Pentru că reprezentați Institutul italian de cultură la București, aș dori să vă întreb cum vi se pare că este percepută cultura italiană în prezent în România?

LN: Trebuie să vă spun că am ajuns în România doar în urmă cu 6 luni, deci încă mă adaptez și încerc să înțeleg mediul în care mă aflu. În această perioadă am făcut deplasări doar la Cluj și la Timișoara, deci nu am încă o imagine complet formată. Însă, impresia mea este că pe de o parte există o mare dorință de a afla informații despre Italia, că țara mea este văzută bine aici, sunt mulți oameni care vorbesc limba italiană. Să nu uităm că foarte mulți români trăiesc acum în Italia, însă există și mulți italieni care s-au stabilit aici. Cu alte cuvinte, legătura între cele două țări este puternică. Pe de altă parte, impresia mea e că imaginea românilor despre Italia este plină de stereotipuri. Dar cred că asta e o problemă general valabilă oriunde în lume. Lumea știe multe despre trecutul nostru, despre patrimoniul nostru cultural, și mai puțin despre prezent, despre societatea actuală. Sigur că Italia este în continuare o sursă de cultură, care merită să fie urmărită, cunoscută și apreciată. Însă e nevoie să facem în așa fel încât precepția asupra noastră, a italienilor, să fie un pic adusă la zi și adaptată la viața așa cum este ea în prezent în Italia.
Tocmai de aceea ne-am propus să aducem acest festival de film contemporan. Și selecția pe care am făcut-o este un pic neobișnuită, nu aducem ceea ce probabil lumea s-ar aștepta să vadă la un festival al filmului italian. Dar acesta este mesajul nostru: există multe modalități în care se face film în prezent în Italia, iar cultura imaginii este un mediu rafinat și potrivit pentru a transmite publicului ce înseamnă de fapt Italia de azi.

DB: Dacă ar fi să ne faceți niște recomandări din program, ce credeți că e obligatoriu să vedem?

LN: E greu să vă răspund, pentru că îmi plac toate într-un fel sau altul. Vreau să mă întorc la un film pe care l-am pomenit și mai devreme. Este vorba despre Atlantida, care este foarte special și care ar putea să ne zguduie un pic, pentru că vorbește despre Veneția altfel decât o cunoaștem ca turiști, ca o halucinație. Deci este o ocazie excelentă să vedeți imagini neobișnuite din Veneția. Regizorul Yuri Ancarani vine din lumea artelor vizuale, deci filmul lui este foarte diferit.
Apoi v-aș mai recomanda în special tinerilor să meargă să vadă ”Pentru Chiara”, apoi ”Încet-încet” și ”Eu și Spotty”. Acestea trei sigur sunt pe gustul adolescenților. Aici la București am organizat proiecții cu elevi la ele și a fost un succes. Sunt trei povești care se adresează direct publicului tânăr , pentru că vorbesc despre o perioadă dificilă, despărțirea de adolescență și trecerea la statutul de adulți. Sunt filme care vorbesc foarte bine și direct despre preocupările și problemele tinerilor, mai ales atunci când se găsesc în situații limită.