Prima pagină » Reportaje » Cum se vede lumea în spectru autist? La Bistriţa putem afla, cu un simulator
Cum se vede lumea în spectru autist? La Bistriţa putem afla, cu un simulator
Foto: facebook
E greu să ne dăm seama ce e în mintea celui de lângă noi. Cu atât mai mult în cazul unei persoane nonverbale, care nu poate să spună ce vede, ce aude, ce e prea mult. De asta e de neratat experienţa pe care o propune Centrul de Resurse şi Referinţă Micul Prinţ din Bistriţa, care invită publicul să încerce un simulator de autism. Cu detalii Ana Dragu, coordonatoarea centrului:
Foto: Foto: facebook
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
1 aprilie 2023, 06:00 / actualizat: 1 aprilie 2023, 8:08
E greu să ne dăm seama ce e în mintea celui de lângă noi. Cu atât mai mult în cazul unei persoane nonverbale, care nu poate să spună ce vede, ce aude, ce e prea mult. De asta e de neratat experienţa pe care o propune Centrul de Resurse şi Referinţă Micul Prinţ din Bistriţa, care invită publicul să încerce un simulator de autism. Cu detalii Ana Dragu, coordonatoarea centrului:
Andrea Nagy: Simulator de autism, cum vine asta?
Ana Dragu: Este o experienţă unică, şi eu am avut câteva revelaţii atunci când am trăit-o. Prin utilizarea unor ochelari de VR şi a unor softuri, oricine poate încerca modul în care o persoană atipică percepe lumea: ce vede, ce aude, cum e cu supraîncărcarea senzorială.
Andrea Nagy: Pe tine ce te-a surprins când ai încercat simulatorul?
Ana Dragu: Ca părinte şi ca specialist te întrebi mereu, mai ales atunci când lucrezi cu copii care sunt nonverbali, oare ce-o fi în mintea lor: de ce plâng, de ce ţipă, de ce râd, la ce se gândesc, ce simt. E aproape imposibil să-ţi dai seama de cauza comportamentelor unei persoane cu autism. Când am experimentat pentru prima oară, mi-am spus că nu ştiu cum de pot să supravieţuiască în lumea noastră, având în vedere cât de diferită e percepţia lor senzorială. Între 4-7 aprilie invităm autorităţile locale şi publicul, în intervalul 08.00-14.00, să ne viziteze şi să încerce simulatorul. Tot odată ne pregătim să lansăm platforma Project Autistify, prin care noi propunem un proiect care nu există în România la ora actuală: practic ne dorim să strângem fonduri şi să construim o comunitate, cu locuinţe adaptate, cu locuri de muncă, cu centre respiro; aceasta ar urma să aibă o conducere participativă, adică ei să aibă un cuvânt de spus despre managementul acestei comunităţi.
Andrea Nagy: Vorbim adesea de copiii cu autism, dar cu adulţii ce se întâmplă?
Ana Dragu: În România există destul de multe centre pentru copii cu autism, toate înfiinţate de părinţi. De exemplu centrul nostru a fost înfiinţat în 2007, pornind de la fiul meu, care a fost diagnosticat cu autism. Aşa s-a întâmplat, cred, peste tot. Ei, dar copiii cresc; şi nu toţi ajung să trăiască independent, nu toţi vor putea să lucreze, nu toţi evoluează în acelaşi fel. Copilaşii cu care noi am început ajung acum tineri adulţi, care au nevoie de alte servicii, care însă nu există. În momentul de faţă adulţii cu autism sunt fie închişi în casă, cu părinţi care au deja o vârstă, sunt bolnavi şi de-abia mai fac faţă provocărilor, fie sunt într-un centru pentru irecuperabili. Şi atunci noi vrem să construim această alternativă, care e umană, un loc în care adulţilor cu dizabilităţi li se respectă drepturile şi demnitatea.
Andrea Nagy: Pe fiul tău îl cunoaştem din cartea Mâini cuminţi: copilul meu autist, pe care ai scris-o când el era mic. Ce mai face acum?
Ana Dragu: Tocmai şi-a dat simulările pentru bacalaureat. Procedura de adaptare a examenelor, pe care am obţinut-o în urmă cu 5-6 ani, l-a ajutat enorm. Chiar dacă nu se fac adaptări de conţinut, se fac adaptări de formă: în sală separată, cu însoţitor, cu pauze, cu un timp mai lung în care să-şi facă lucrarea, cu scris pe calculator, cu hărţi conceptuale. În curând merge şi în semifinala de la Românii au talent, unde el a insistat să meargă, pentru că eu nu am vrut să-l trimit.
Andrea Nagy: De ce nu ai vrut, te gândeai să eviţi stereotipia cu autismul şi proficenţa într-un anumit domeniu?
Ana Dragu: Am fost susceptibilă cu privire la motive; adică în show-uri dă bine o persoană cu dizabilităţi, că smulge lacrimi. Nu am vrut să fie prezentat ca un caz social, apoi nu am vrut să-l expun la comentariile de pe internet. Au reuşit să facă în aşa fel încât să nu apară ca un caz social, să nu-l treacă mai departe pentru că săracul e autist. Pe el l-am instruit să nu citească comentarii, iar el a înţeles: de ce să le citească ştiind că ar putea să-l întristeze?
Andrea Nagy: Tu în schimb nu te-ai putea abţine.
Ana Dragu: Eu am urmărit un pic şi chiar nu am văzut comentarii negative. El are un acces restricţionat la reţelele de socializare: şi cererile de prietenie vine şi mi le arată, ca să evităm în orice fel să fie hărţuit.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
