Prima pagină » Hacking Work » Pensia la români: vine târziu, dar durează puțin

Pensia la români: vine târziu, dar durează puțin

Vorbim foarte des despre muncă în episoadele noastre, dar nu am vorbit deloc până acum despre ce se întâmplă după ce ne retragem din muncă. Hai să discutăm astăzi despre pensiile noastre, fiindcă este un subiect mereu fierbinte și mereu controversat. Și nu mă refer aici la pensiile speciale, cea mai sinistră bătaie de joc inventată de politicieni și oamenii din sistemul de stat, care se consideră și se manifestă ca fiind mai speciali, mai cu moț și mai cu alte drepturi decât majoritatea cetățenilor. Nu, vorbim doar despre pensiile simple, banale, cele pentru toți muritorii. Era să spun normale, dar numai normale nu sunt ele, la noi.
În Uniunea Europeană, majoritatea statelor membre au stabilit vârsta legală de pensionare în jurul vârstei de 65 de ani. Însă, după cum arată cele mai recente date ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OCDE, mulți europeni se pensionează de fapt mai devreme, media calculată de OECD pentru 27 de state membre UE fiind de 62 de ani. În România, Suedia, Islanda, Elveția, Letonia și Estonia, oamenii ies la pensie cel mai târziu (în medie la 65 de ani). În schimb, vârsta medie de pensionare este de 60 de ani în Luxemburg, Slovacia, Croația și Grecia. Alte țări de pe continent cu o vârstă de pensionare relativ timpurie sunt Belgia, Spania și Austria (61 de ani).

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 11 aprilie 2023, 06:00 / actualizat: 23 martie 2024, 13:33

În România, vârsta standard de pensionare pentru femei este de 61 de ani și 9 luni și va crește treptat până la 63 de ani până în luna ianuarie 2030. Pentru bărbați, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Încă din 2021, prin Parlament circulă însă o lege care vehiculează vârsta de 70 de ani ca termen pentru pensionare în România. Dar inventatorii acestei legi spun că e vorba doar de o prevedere opțională, adică doar cei care doresc să rămână activi profesional după 65 de ani o pot face, pentru încă cinci ani.
De parcă, dacă te pensionezi la 65 de ani, îți interzice cineva să lucrezi, dacă asta îți face plăcere. Tare naivi și neduși la școală ne consideră acești politicieni. În Franța, recenta schimbare a vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani a produs proteste de stradă uriașe. La noi, povestea asta cu pensionarea la 70 de ani a produs doar un murmur nervos, nimic mai mult.
Deși vârsta de pensionare de la noi este, așa cum am văzut, un pic mai mare decât cea din alte țări europene, nu aceasta este marea noastră problemă. Dacă vom compara vârsta de pensionare cu speranța de viață la naștere, vom constata că abia aici se vede diferența majoră față de ceilalți cetățeni europeni: un român va beneficia de pensie aproximativ 8 ani, speranța medie de viață din țara noastră fiind de 72,9 ani în 2021. La nivel european, media speranţei de viaţă este de 80,1 ani, deci durata pensiei unui european este de peste 15 ani. Astfel, deși teoretic ies la pensie la aceeași vârstă de 65 de ani, românii beneficiază de pensie cu 7-8 ani mai puțin decât alți cetățeni ai Europei.
Problema la noi, așadar, nu este neapărat vârsta la care ieșim la pensie, ci mai ales durata perioadei în care ne bucurăm de pensie. Ceea ce îmi aduce aminte de anecdota cu cei doi pensionari care ședeau pe o bancă în parc. Unul dintre ei spune: ”Uite, Popescu a murit la 68 de ani, abia trei ani s-a bucurat de pensie. Ionescu a murit la 70 de ani, doar cinci ani a petrecut în pensie. Vasilescu a murit la 66 de ani nici un an nu a apucat să cheltuie din pensie. Mă, io cred că ăștia ne pun ceva în pensie, să scape repede de noi!”

De ce se întâmplă treaba asta? Din cauza nivelului mult mai scăzut al calității vieții, din cauza nivelului mult mai scăzut al cuantumului pensiilor și puterii acestora de cumpărare și din cauza oportunităților mult mai reduse de îngrijire și menținere a sănătății. Spre deosebire de cetățenii Europei Occidentale, nu prea știm să avem grijă de cei în vârstă și nici nu le oferim celor aflați la senectute resursele și opțiunile pentru a se bucura de vârsta pensionării.
Nu vârsta de pensionare ar trebui să ne îngrijoreze, ci calitatea vieții, adică felul în care ne trăim viața în fiecare zi, chiar și când suntem în plină activitate profesională. Și ar trebui ca fiecare dintre noi să ne preocupăm activ de acest lucru, fiindcă a lăsa treaba asta în seama statului și politicienilor se dovedește speranță deșartă.
Se vor ocupa liderii noștri și de speranța de viață, dar acum sunt puțin ocupați: încă muncesc de zor la România Educată și la eliminarea pensiilor speciale. Mă și mir cum de nu-i doare gura cu care mestecă de ani de zile aceleași povești.
***
Sunt Doru Șupeală și îți mulțumesc că urmărești Hacking Work, atât la radio, cât și online, cu podcast, newsletter și articole pe blog. Să ne re-auzim sănătoși, voioși și mintoși.