Prima pagină » Reportaje » Să ne gândim la gândurile noastre [AUDIO]

Să ne gândim la gândurile noastre [AUDIO]

Altfel spus, avem nevoie să punem niște pietre de hotar pentru dezvoltarea personală. Pentru asta pledează cartea Metacogniții, pietre de hotar pentru dezvoltarea personală, semnată de Anca Axente, psiholog. Colecția de teme și exerciții este inspirată direct din munca autoarei cu pacienții săi și, spune ea, poate fi pentru oricine o resursă utilă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 aprilie 2023, 16:11

Ce sunt și la ce ne ajută metacognițiile ne explică Anca Axente:

Anca Axente: Metacognițiile sunt reflectarea noastră asupra propriilor gânduri, emoții, comportament cu scopul adaptării noastre, cu scopul auto-reglajului în context social și în contextul problemelor, adică a situațiilor noi, dificile.

Reporter: Stăm și ne gândim la ce ni se întâmplă…

Anca Axente: Ne gândim la ce ni se întâmplă cu un scop. Prima parte ar presupune ceea ce am întâlnit sub termenul de mindfulness, adică acea capacitate a noastră de a culege gândurile și senzațiile fără să le interpretăm, fără să blocăm procesul acesta, fluxul care vine înspre noi, dar în final îl direcționăm înspre auto-reglare, înspre comunicare sau ceea ce este nevoie pentru o sarcină anume.

Reporter: Se poate dezvoltare personală într-un număr fix de pași pe care dacă i-am face am ajunge unde ne-am propus?

Anca Axente: Da. Dezvoltarea personală se realizează în pași foarte bine stabiliți și bine gândiți, planificați cu ajutorul acestor metacogniții, de asemenea monitorizați pe parcurs și evaluați la final. Dacă nu facem lucrul acesta, noi nu putem să ne asigurăm că am realizat un obiectiv de dezvoltare personală, dar asta nu înseamnă că nu ne dezvoltăm. Această dezvoltare survine și implicit prin interacțiunea cu mediul și răspunsul nostru adecvat la cel mediu. Dar asta nu înseamnă că renunțăm la planuri și la anumite obiective conștient stabilită de către noi, pentru că vrem.

Reporter: Metacogniții = gânduri despre gândurile care ne trec prin cap. Cât de des, când să facem pauzele astea în care să ne gândim la ce ne trece prin cap și ce ni se întâmplă?

Anca Axente: Este o întrebare foarte importantă, având în vedere tendința de a ne centra pe sine excesiv. Lucrul acesta este contrar nu dezvoltării personale, ci sănătății mintale. Noi nu avem nevoie să ne gândim tot timpul la noi și cum suntem noi în raport cu situația. Este ca și cum te-ai gândit tot timpul că tu ai plămâni în timp ce respiri. Lucrul acesta nu e necesar, ba mai mult, îți taie respirația, te împiedică să realizezi orice. Aproape merită să facem asta ori de câte ori trecem printr-o situație dificilă sau nouă, sau de câte ori ne propunem, știu eu, poate o dată pe săptămână reușim să ne oprim și să notăm gândurile noastre, să citim o filă din cartea cu metacogniții sau să discutăm cu cineva despre noi. Și aceasta este o reflectare asupra propriului comportament. Foarte utilă, pentru că primim și acel răspuns sau încurajare de a continua.

Reporter: Adică având sau neavând acceptul prietenului îl transformăm în psihoterapeut, că îl punem să ne asculte.

Anca Axente: Îl punem să ne asculte și să reflecteze fără a judeca asupra ceea ce spunem. Dacă el ne spune ce să facem, devine o problemă, pentru că îl vom transforma în instanța care decide ce să facem și noi vom pierde această aptitudine pe care trebuie s-o avem: noi suntem cei care luăm decizii.

Reporter: Metacogniții, pietre de hotar pentru dezvoltarea personală, o sumedenie de aspecte inspirate din ce sferă? Ai profitat, să zic așa, între ghilimele, și de pacienții tăi pentru a selecta problemele pe care le întâlnim în carte?

Anca Axente: Ei m-au constrâns, într-un fel, pentru că aș dori să le dau ori de câte ori este nevoie, o listă tematică, ce pot să gândească ei în timpul terapiei și după aceasta, după realizarea sau terminarea terapiei, ce pot să facă sau la ce pot reflecta pentru a preveni problemele în viitor sau pentru a ști cum să se confrunte cu anumite situații.

Reporter: Și le putem considera și niște mici exerciții sau sugestii de exerciții?

Anca Axente: Sunt structurate în acest fel, dar în același timp putem să le luăm ca o inspirație de moment sau ceva care să ne dea un mic impuls pentru ziua respectivă. Dacă dorim să fim motivați într-o anumită arie, să ni se amintească să ne amintim ce avem de făcut sau să ne amintim că suntem bine așa cum suntem acuma, să acceptăm modul în care ne simțim în prezent.

Reporter: O rețetă a fericirii, nu știu, câți pași ai descoperit?

Anca Axente: Fericirea este un rezultat final, în termeni emoționali. Fericirea este o emoție, un sentiment mai complex, dar presupune că este o emoție. Nu, nu avem o fericire de cucerit ci avem lucruri interesante de făcut și acestea pot să ne aducă satisfacție sau fericire, dacă vrem.

Reporter: Deci un cocktail.

Anca Axente: Un cocktail de evenimente pe care le interpretăm într-un anumit fel, dar pe care neapărat le provocăm și noi. Lucrurile care ni se întâmplă sunt, nu-i așa, întâmplătoare? Nu se întâmplă în fiecare zi să îți facă cineva o surpriză, dar noi putem să luptăm pentru un anumit lucru și să obținem un rezultat mai bun. Chiar dacă acest lucru înseamnă să alergăm mai bine sau să realizăm o sarcină de serviciu într-un timp mai scurt, acest lucru ne poate aduce foarte multă satisfacție. Iar noi putem să ne considerăm fericiți sau continuu nemulțumiți, desigur, aici depinde de noi cum alegem să interpretăm ceea ce am provocat noi, până la urmă.

Reporter: Sună bine ”depinde de noi”!