Povestea geografului român care a început un proiect fotografico-geografic în jurul Lacului Aral.
Foto: Provincia Mangystau, Kazahstan
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
4 mai 2023, 15:22 / actualizat: 10 mai 2023, 8:28
Povestea geografului român care a început un proiect fotografico-geografic în jurul Lacului Aral.
Călătoriile – te lasă fără cuvinte, apoi te transformă în povestitor. Ibn Battuta
Cândva era plin de caravane care mergeau de-a lungul râului Zarafshan. Acum e locul în care apa e cea mai mare comoară, iar călătoria pe Drumul Mătăsii o parcurgem cu trenul. Drumul de la Tașhkent spre fostele maluri ale Laculuii Aral durează aproximativ 20 de ore.
Dragosta mea pentru Asia Centrală a început de când eram mic apoi s-a dezvoltat în timpul facultății când, printre cursuri, am avut și anumite ore dedicate Asiei Centrale. La momentul acela doar îmi închipuiam aceste peisaje ample cu lumină frumoasă. În 2020 am decis că e momentul să fac un pas concret în această direcție. Și am făcut o călătorie în zona lacului Baikal. După care am coborât spre sud, în Mongolia și în deșertul Gobi. Doar că aventura mea a fost brusc curmată de pandemie. Vorbim de februarie-martie 2020. Ulterior, în 2021, am fost într-o excursie în Uzbekistan. Nu era neapărat alegerea mea dedicată, dar era una dintre puținele țări în care se putea călători și care părea destul de sigură din punct de vedere al Covidului. S-a dovedit a fi o dragoste la prima vedere. M-am mai întors de trei ori. Singur. Așa că am decis să încep un mic proiect fotografico-geografic în zona Lacului Aral. (Cristian Flueraru)
Trecătoare Montană pe drumul între Fergana și Tashkent
păstori deșertul Gobi Mongolia
păstori deșertul Gobi Mongolia
Povestea pe care o aflăm de la Cristian Flueraru, geograf din București, ne duce în urmă cu sute, chiar mii de ani, și ne pune în fața unui spectacol pe care omenirea nu l-a înțeles: Lacul Aral care a devenit parțial deșert. Cristian este acum în Asia Centrală ca să vadă și să studieze “peisajele ample cu lumină frumoasă”.
Am vizitat trei dintre cele mai cunoscute orașe de pe Drumul Mătăsii: Khiva, Bukhara și Samarkand. Toate acestea sunt undeva la vest de Tașhkent, în partea vestică a Uzbekistanului. Sunt absolut spectaculoase, în special Khiva. Imaginați-vă o fortăreață complet închisă cu un aspect medieval și cu influențe islamice foarte puternice. (Cristian Flueraru)
Caravane de sclavi şi călătorii teribile prin deşertul plin de triburi sălbatice. Până şi cei mai îndrăzneţi călători ai secolului al XIX-lea aveau o strângere de inimă dacă drumul îi purta prin Khiva. În zilele noastre oraşul este unul foarte prietenos şi primitor. Urbea este bine pusă la punct în mod special pentru turism. Minaretul Kalta Minor, acoperit de gresie turcoaz, a
fost ridicat la începutul anului 1851 de către Mohammed Amin Khan, marele vizir al Imperiului Mogul. Legenda spune că acesta dorea să vadă din vârful construcţiei tot drumul spre Bukhara, oraşul strălucitor de pe Drumul Mătăsii. Din păcate nu a reuşit să îl termine, dar chiar şi aşa, minaretul atrage atenţia.
Khiva, Uzbekistan
Khiva, Uzbekistan
Cu cele peste 200 de moschei şi 100 şi ceva de madrase (şcoli coranice), Bukhara a fost, între secolele IX şi XVI, cel mai mare centru al teologiei musulmane din Estul Apropiat. Şi, în plus, este oraşul în care s-a născut șeicul Baha al-Din Naqshband, o figură importantă în dezvoltarea sufismului (abordarea filosofică și mistică a religiei islamice).
În Bukhara trăiește una dintre cele mai vechi comunități de evrei din lume. Se pare că s-au așezat aici după exilul babilonian, în jurul anului 500 îH. Epoci diferite, culturi diferite… Însă Bukhara rămâne semeaţă peste secole, strângându-şi la piept comorile ei de arhitectură şi de religie.
Bukhara noaptea
Bukhara, Uzbekistan
Bukhara, Uzbekistan
Si…toate drumurile, mai cu seamă Drumul Mătăsii, trec prin Samarkand, orașul legendar din Asia Centrală. În antichitate, era cunoscut drept Marakand, capitala Sogdianei, provincie a vechiului Imperiu Persan. Localizarea geografică, climatul favorabil şi sursa de apă îl făceau un loc perfect de trăit. O mare parte din cartea străveche a zoroastrismului a fost scrisă aici.
Piața Registan este astazi un loc popular în care se fac fotografii, însă în secolul al XV-lea era locul celei mai prestigioase universități din lumea islamică, un hub al matematicilor si astronomiei.
Samarkand, Uzbekistan
Samarkand, Uzbekistan
Alexandru cel Mare a distrus complet orasul in anul 329îH , înființând un regat helenistic, care nu a durat prea mult. Samarkandul a făcut apoi parte din Imperiul Kushan, care a stăpânit nordul Indiei. Apoi a fost invazia arabilor, în secolul al VIII-lea. În secolul al XIII-lea, invazia mongolilor conduși de Genghis Han. Orașul a fost reconstruit mai târziu, cu câțiva kilometri mai la sud, ceea ce explică absența monumentelor antice în Samarkand. Reconstrucția sa a avut loc în secolul al XIV-lea, după venirea la putere a lui Amir Timur (Tamerlan). Făcând din Samarkand capitala sa, nu a precupețit nimic pentru a-l infrumuseța. Nenumărați sclavi, cei mai buni meșteri și multi elefanți au trudit pentru a da strălucire orașului.
Trebuie spus că actualele constructii nu sunt originale. Cele mai multe dintre ele au fost dărâmate în timpul invaziilor mongole. Secolul trecut, pe măsură ce națiunea uzbekcă a început să se cristalizeze, presupun că au dorit să aducă la viață aceste elemente istorice și le-au reconstruit, punând accent foarte mare pe originalitate. Fără a cunoaste aceste amănunte, chiar ai crede că atunci când te afli in Samarkand ești în fața monumentelor originale. Recomand oricui o vizită în această zonă. Se ajunge destul de ușor via Istanbul, iar din Istanbul se poate alege: fie se zboară la Tașhkent, fie se zboară la Samarkand sau la Nukus. E vorba de 3-4 ore din Istanbul, o călătorie destul de acceptabilă cu avionul. În partea aceasta, să zicem pe vechiul Drum al Mătăsii, infrastructura este mai dezvoltată, există tren de mare viteză, sunt hoteluri pentru toate buzunarele și preferințele. De la hosteluri de 5-10 euro până la hoteluri butic de 100 euro. Se mănâncă bine, iar oamenii sunt fascinanți. Foarte primitori, foarte calzi. O țară foarte sigură. Recomand oricui. (Cristian Flueraru)
Trenul expres care traverseaza Drumul Mătăsii ajunge la marginea deșertului Kîzîlkum, al 16-lea cel mai mare deșert din lume. Numele său înseamnă Nisip Roșu în limbile turcice. Deșertul enorm se intinde prin Turkmenistan, Uzbekistan și Kazahstan. Și nu doar deșert. Expresul traversează și cel mai mare râu din Uzbekistan, Amu Darya.
Călătoria pe Drumul Mătăsii se apropie de final la Nukus, poarta de intrare la Aral. Tot ce acum se numește Aralkum sau deșertul Aral era acoperit de apă, care nu se mai întoarce. Singura speranță este ca oamenii să țină constant sub control furtunile de nisip. Cu greu îți poți imagina că în urmă cu vreo 30 de ani acest loc era în adâncurile unui lac. Astăzi oamenii se pot plimba aici. De neimaginat. A mai rămas doar istoria din Aral, totuși impunătoare.
Kakalpkstan, Uzbekistan
Kakalpkstan, Uzbekistan
Kakalpkstan, Uzbekistan
Kakalpkstan, Uzbekistan
Acum mă aflu în Kazahstan pentru a continua acest proiect și pe partea kazahă, ceea ce a mai rămas din Lacul Aral. Tocmai am terminat o mică aventură de o săptămână în zona Mangystau. Momentan sunt într-un oraș pe nume Aktau, în partea nord-estică a Mării Caspice. M-am întors după cinci zile în deșert. Un paradis pentru geografi, aventurieri și pentru cei iubitori de fosile și de rămășițe ale istoriei geologice . Provincia Mangystau este plină de surprize pentru cei cărora le plac spațiile deschise și peisajul de stepă. Din păcate infrastructura turistică nu este dezvoltată în zonă. Dacă-n Uzbekistan, vecinii din sud, vorbeam un pic mai elogios de trenuri, hoteluri ș.a.m.d. aici, după ce ieșim din Aktau, infrastructura este zero. Există anumite camping-uri de iurte făcute pentru turiști, dar condițiile sunt foarte precare. Dacă cineva dorește să iasă din zona de confort și își asumă aceste nopți în iurte sau în deșert, va fi cu siguranță răsplătit cu peisaje unice. Din când în când ne-am mai întâlnit cu cate un grup de turisti, dar foarte rar. Aktau este un oraș fondat nu de mult, undeva pe la mijlocul secolului al XX-lea, în special ca nod pentru exploatările de petrol și gaze din zonă. Acum, din ce se observă, Kazahstanul pune mult accent pe dezvoltarea turismului. Și da, au toate argumentele să o facă. Există conexiune foarte bună spre Istanbul. (Cristian Flueraru)
Această prezentare necesită JavaScript.
Ce poate sa caute acolo un turist? E greu de înțeles contrastul dintre modernitatea și grandoarea unor orașe ca Astana, Almaty, Aktau ori Aktobe si ce găsesc în deșert. Imaginile par să fie luate din două filme diferite. Greu de crezut că un simplu turist este cu totul pregătit pentru aceste contraste. Dar tregedia în sine nu există. Cel puțin nu pentru localnici. Și eu credeam că dispariția unui lac atât de mare va fi remarcată de toată lumea…
Lacul Aral este o poveste destul de tristă. Îl putem numi fie unul din cele mai mari dezastre ecologice, fie unul din cele mai mari experimente ecologice ale umanității. În vremurile lui de glorie, Lacul Aral era al 4-lea cel mai mare din lume, cu o suprafață în jurul a 60.000km² aproximativ un sfert din suprafața României. Acum a mai rămas cam 4% din ceea ce era odată, totul concentrat în zona nordică. Povestea dezastrului Lacului Aral începe undeva pe la începutul secolului XX, când mai întâi Rusia țaristă și ulterior Rusia Sovietică au început să capteze din debitul tributarilor lacului Aral pentru a dezvolta agricultura în zonă, în special industria bumbacului. Stalin se pare că avea o ambiție personală de a face din Uzbekistan un mare bazin de cultivare a bumbacului. Lacul Aral este alimentat de două râuri în principal: Sîrdarya care vine din nord și traversează în special partea kazahă și Amu Darya, mult mai mare ca debit, care colectează toți afluenții din partea sudică a Lacului Aral, ulterior se vărsa printr-o deltă în Lacul Aral. Suntem într-un climat temperat continental arid, prin urmare, e destul de logic, dacă lacul nu a mai fost hrănit cu apă, ceea ce era s-a evaporat și a început să crească salinitatea. Acest lucru a dus la declinul industriei de pescuit și, în linii mari, la moartea industriei piscicole din cele două orașe principale de pe malul lacului Aral: Mujnak în partea sudică-uzbecă și Aralsk în partea nordică- kazahă. Undeva pe la începutul anilor 2000 devenise clar că declinul lacului este ireversibil. Kazahstanul, cu sprijin inclusiv din partea Germaniei si a Băncii Mondiale, a construit un baraj foarte aproape de granița cu Uzbekistanul, prin care a închis total partea nordică, iar nivelul apei a început să crească. Salinitata a început să scadă și chiar și industria piscicolă ușor începe să-și revină. În ce măsură rămâne să aflăm. Ca și comentariu, a fost o decizie destul de cinică, pentru că acest lucru a condamnat la moarte practic restul lacului. (Cristian Flueraru)
lacul Aral Uzbekistan
lacul Aral Uzbekistan
lacul Aral Uzbekistan
lacul Aral Uzbekistan
Mujnak lacul Aral
Mujnak lacul Aral
Mujnak lacul Aral
Mujnak lacul Aral
Partea cea mai frumoasă a Asiei Centrale pare să fie legată de oamenii locului.
Sunt foarte calzi. Există bariera lingvistică pe care o resimt și eu, din păcate. Pe lângă limbile locale, se vorbește aproape peste tot rusă, dar chiar și așa, cu aceste resurse limitate, interacțiunile mele au fost cât se poate de plăcute. Atât în Uzbekistan, cât și aici la nord, în Kazahstan. Acum ne vine în ajutor și google translate, însă asta doar în oraș, unde avem conexiune la internet. Acolo mai poți întâlni vreo câțiva tineri care vorbesc engleza. Limbajul gestual funcționează foarte bine. Si mai ales un zâmbet am văzut că face minuni. (Cristian Flueraru)
Alina Vigoniuc
Fotografiile au fost realizate de geograful Cristian Flueraru
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Călător pe Drumul Mătăsii [FOTO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/05/Provincia-Mangystau-Kazahstan-1.jpg?resize=768%2C479&ssl=1 "Călător pe Drumul Mătăsii [FOTO]")
