Prima pagină » Hacking Work » De ce nu ne intră cartea câștigătoare?

De ce nu ne intră cartea câștigătoare?

Din 1990 și până astăzi, din România au dispărut 8207 de biblioteci publice. În prezent, pe teritoriul întregii țări au mai rămas doar 8458 de biblioteci, fie ele naționale, universitare, specializate, școlare, publice sau private. Cam jumătate din spațiile dedicate cărții, lecturii și învățării s-au transformat în celebrele centre de orientare turistică în mijlocul unor sate în care nu există picior de turist sau au devenit sală de jocuri cu păcănele, magazin cu de toate, birt comunal sau încăpere de depozitat acte, într-o școală.
Și nu doar bibliotecile au dispărut de pe plaiurile mioritice. În multe locuințe, rafturile cu cărți au fost înlocuite de ecrane gigantice cu led sau plasmă, pe care nu rulează Teleenciclopedia ori documentarele de pe Discovery sau National Geographic, ci urlă manelele, te bolunzesc telenovelele, se dau în spectacol vedetele de carton care se scaldă în mocirla emisiunilor tabloide, ori grohăie politicienii analfabeți și propagandiștii corupți.
Orice resursă, instrument și metodă de învățare și de dezvoltare a intelectului pierde meciul preferințelor în viața a milioane de români, în favoarea divertismentului facil și gregar, care spală creiere și produce dezinformare, manipulare, ură, agresivitate, false modele și prostie cronică. Zgomotul obsedant și coloritul obscen al subculturii atrage milioane de persoane într-o mlaștină infectă din care este tot mai greu să te poți extrage, pe măsură ce pierzi contactul cu realitatea, simțul autocritic și sentimentul penibilului.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 mai 2023, 06:00 / actualizat: 23 martie 2024, 13:31

Iată câteva date statistice, validate de numeroase studii sociologice: 35% dintre români nu au citit niciodată o carte; românii citesc mai puţin de 5 minute pe zi, ca medie generală; 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an, 68,5% nu au citit o carte în ultimul an şi doar 6,2% dintre români citesc în mod constant. Lectura pare a fi un dușman de care cei mai mulți dintre concetățeni se feresc mai ceva decât de gripă, viol sau armata sovietică.
Tot știința ne spune că este nevoie de doar șase minute de lectură pe zi pentru a vedea schimbări pozitive semnificative în capacitățile de reacție ale creierului sau pentru a reduce stresul cu 68%. Persoanele care citesc au un volum mai ridicat de substanță cenușie în mai multe arii din lobul temporal și parietal și reușesc să atingă un nivel superior de educație, ceea ce le oferă acces la profesii și venituri mai bune.
Milioane de români se plâng că sunt săraci și că au venituri sub limitele decenței, că sunt nevoiți să presteze munci necalificate și că nu primesc niciun fel de sprijin pentru a-și schimba starea socială. Parțial, au dreptate, fiindcă statul român a uitat de multă vreme că trebuie să funcționeze în beneficiul tuturor cetățenilor săi.
Dar în același timp, cei care se plâng de lipsa șanselor folosesc telefonul mobil pentru a consuma gunoi numit divertisment în loc de a căuta conținut gratuit din care pot învăța lucruri folositoare ce i-ar face mai valoroși profesional și personal. Iar în loc de o vizită la bibliotecă și de participarea la un curs de recalificare, preferă să își petreacă după-amiezile la cârciuma din sat, lovind ritmic butoanele unei mașini pe ecranul căreia se învârt prune, mere și iluzii sclipitoare.

Mi-am adus aminte de bancul acela cu cetățeanul care se ruga lui Dumnezeu, zi de zi, foarte fierbinte, să îl ajute să câștige la loterie. După ani și ani de rugi fierbinți, sătul să tot primească solicitările de îmbogățire prin noroc, Dumnezeu s-a pogorât între muritori și i-a spus respectivului: omule bun, nu prea încurajez lăcomia și aș răspunde destul de greu cererii tale. Dar și dacă aș vrea să te ajut, nu prea ar fi posibil, fiindcă tu nici măcar nu îți cumperi bilet la loto, dar visezi la marele premiu.
Cu alte cuvinte, credința e bună și speranța nu ți-o ia nimeni, dar mai este nevoie și de un pic de acțiune, de efort și de sacrificiu, dacă vrei să progresezi, în plan social, intelectual, profesional și personal și să îți îmbunătățești starea. Aș parafraza un celebru slogan al protestelor din România anilor 1990 și 2000: singura soluție – propria evoluție.
***
Sunt Doru Șupeală și te invit să descoperi podcastul, newsletterele și articolele noastre, nu doar la radio, ci și online. Caută, ascultă, citește Hacking Work. Să ne re-auzim sănătoși, voioși și mintoși!