Prima pagină » Diverse » Cel conspiraţionist, cel sadic şi cel cu faţa verde: 7 scriitori care chiar erau ciudaţi [FOTO]

Cel conspiraţionist, cel sadic şi cel cu faţa verde: 7 scriitori care chiar erau ciudaţi [FOTO]

Foto: Ylanite Koppens/Pexels

Ne aşteptăm din partea scriitorilor buni să fie un pic ciudaţi: în fond, petrec atât de mult timp în propria imaginaţie încât ceva de acolo se strecoară şi în viaţa lor reală. Unii dintre ei au fost straniu de pasionaţi de machiaj, alţii şi-au cărat păturica de siguranţă peste tot unde mergeau. Iată 7 scriitori despre care putem spune că mai avem mult de lucru până să-i întrecem la ciudăţenii:

Cel conspiraţionist, cel sadic şi cel cu faţa verde: 7 scriitori care chiar erau ciudaţi [FOTO] — Foto: Foto: Ylanite Koppens/Pexels

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 mai 2023, 15:10 / actualizat: 20 mai 2023, 18:20

Ne aşteptăm din partea scriitorilor buni să fie un pic ciudaţi: în fond, petrec atât de mult timp în propria imaginaţie încât ceva de acolo se strecoară şi în viaţa lor reală. Unii dintre ei au fost straniu de pasionaţi de machiaj, alţii şi-au cărat păturica de siguranţă peste tot unde mergeau. Iată 7 scriitori despre care putem spune că mai avem mult de lucru până să-i întrecem la ciudăţenii:

Bram Stoker, conspiraţionistul

Bram Stoker este părintele literaturii cu vampiri, puţini ştiu însă cât de mult l-au prins teoriile conspiraţiei. Era convins că Elisabeta I a Angliei a fost de fapt un bărbat. El credea că adevărata Elisabeta a murit în copilărie; dar când guvernanta ar fi trebuit să dea vestea tatălui ei, a decis să nu o facă, ci să o înlocuiască cu un copil de vârstă apropiată. Stoker credea că îmbrăcămintea amplă a Elisabetei şi machiajul consistent erau metode pentru a ascunde adevărul. Teoria circulă şi în ziua de astăzi, aşa că mulţumiri pentru încă o conspiraţie, domnule Stoker.

Bram Stocker în 1906?Foto: Wikipedia

Marchizul de Sade, sadicul prin definiţie

Toată lumea a auzit de marchizul de Sade: acesta a scris printre cele mai explicite cărţi din literatură, atât de depravate că descendenţii săi l-au renegat până prin 1940. Când în sfârşit istoricii au început să-i cerceteze viaţa, au găsit lucruri întunecate, cu biciuiri şi prostituate sechestrate. Sade, de la al cărui nume provine cuvântul sadic, se pare că avea o relaţie foarte strânsă cu soţia lui, pe care o numea pisica lui celestă.

Ray Bradbury, tehnofobul

Ray Bradbury este unul din cei mai cunoscuţi autori de science fiction, aşa că ne-am aştepta din partea lui să fi fost fascinat de tehnologie. E cât se poate de departe de adevăr: Bradbury se temea de maşini după ce a asistat la un accident cu 6 victime, ceea ce e de înţeles. Calculatoarele şi internetul i se păreau fără sens, spunea că nu-i dau omului nimic mai mult decât are deja. Când i s-a atras atenţia că totuşi computerele îi pot da acces la o cantitate imensă de literatură, a tranşat scurt, spunând că nu are timp de aşa ceva. A acceptat să-şi vândă cărţile în format ebook abia în 2011, când editura nu i-a mai dat de ales.

Ray Bradbury/Foto: Wikipedia

Arthur Conan Doyle, cel pasionat de ocult

Sherlock Holmes e un personaj deosebit de inteligent; şi ideea cu un personaj atât de deştept e că trebuie să fii şi tu deştept ca să-l imaginezi. Arthur Conan Doyle cu siguranţă a fost, în acelaşi timp însă era pasionat de spiritism. Ideea a moştenit-o de la tatăl lui, care desena zâne şi tot felul de fiinţe supranaturale, dar lucrurile acestea s-au exacerbat în mintea lui în urma pierderilor suferite (Doyle şi-a pierdut 11 membri ai familiei în Primul Război Mondial, printre care pe fratele şi pe fiul său). Scriitorul a încercat să-şi convingă prietenii de realitatea spiritismului, cu care i-a înstrăinat până la urmă. L-a invitat de exemplu pe Harry Houdini la o şedinţă, dar când mama decedată a lui Houdini, care nu vorbise în engleză cât fusese în viaţă, a început să-i transmită mesaje în engleză, Houdini a întrerupt legătura. Doyle credea de altfel că Houdini însuşi avea puteri supranaturale.

Arthur Conan Doyle

T.S. Eliot, cel cu faţa verde

Dacă vi se pare şocant felul în care se machiază tinerii din ziua de azi, e bine că nu l-aţi văzut pe T.S. Eliot, care obişnuia să-şi picteze faţa în verde. Prietenii lui se cam mirau de acest obicei, mai ales că de regulă Eliot era un om foarte retras, care nu căuta atenţia. În acelaşi timp insista să fie numit căpitan: unii spun că încerca să-şi facă o imagine de poet blestemat, alţii spuneau că încerca să-şi creeze o aură supranaturală, potrivită pentru un scriitor. În orice caz nu-l prindea bine, de vreme ce Virginia Woolf spunea că arată cadaveric.

T.S._Eliot

Truman Capote, superstiţiosul

De-a lungul vieţii sale, Truman Capote a suferit de multe superstiţii care i-au făcut existenţa dificilă. Nimic nu făcea într-o zi de 13, era înnebunit dacă vedea o pălărie uitată pe pat şi niciodată nu ar fi pus 3 mucuri de ţigară în aceeaşi scrumieră. Nu călătorea în zilele de vineri şi nu se urca într-un avion în care erau două călugăriţe. Avea o păturică de siguranţă, pe care i-o făcuse dădaca lui când era mic şi pe care o căra practic peste tot.

Foto: wikipedia.org

George Orwell, turnătorul

Politic vorbind, George Orwell avea simpatii socialiste, în mod paradoxal însă ura Uniunea Sovietică. E de ajuns să citim cărţile sale Ferma animalelor şi 1984 ca să ne lămurim despre ce credea în legătură cu totalitarismul. Dar chiar dacă ura dictaturile şi birocraţia atotstăpânitoare, asta nu l-a împiedicat să-şi vândă colegii de breaslă. În anii ’40 Orwell a lucrat pentru ministerul britanic de externe, mai precis pentru un birou care se numea Departamentul de Cercetare şi Informaţii. În manieră orwelliană, biroul era responsabil de propaganda antisovietică; treaba scriitorului era să nu fie angajat cineva cu simpatii comuniste, a făcut aşadar o listă neagră cu intelectuali şi artişti pe care-i credea suspecţi. Se pare că au fost destui care au ajuns pe lista lui pentru că erau de culoare, evrei sau de alte orientări sexuale. O mişcare urâtă din partea cuiva care ne-a tot avertizat împotriva Fratelui celui Mare.