43.000 de copii din România nu au cui să spună mamă și tată. De Ziua Națională a Adopției (2 iunie), Alianța România fără Orfani organizează în mai multe orașe din țară activități dedicate în primul rând părinților adoptivi și copiilor adoptați. La Cluj, la BT Arena, are loc festivalul HeartBeats, în perioada 1 – 3 iunie.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
1 iunie 2023, 14:46 / actualizat: 3 iunie 2023, 8:39
43.000 de copii din România nu au cui să spună mamă și tată. De Ziua Națională a Adopției (2 iunie), Alianța România fără Orfani organizează în mai multe orașe din țară activități dedicate în primul rând părinților adoptivi și copiilor adoptați. La Cluj, la BT Arena, are loc festivalul HeartBeats, în perioada 1 – 3 iunie.
Liviu Mihăileanu, coordonator lobby, ne spune care sunt cele mai importante bătălii câștigate până acum de organizație și care este acum deschiderea românilor față de adopție. Tot el ne spune de ce taberele Tzuby’s Kids sunt cele mai eficiente întâlniri pentru părinți adoptivi și copii adoptați:
Liviu Mihăileanu: Cred că cea mai importantă bătălie a fost pentru a schimba filozofia de intervenție a sistemului, de la un sistem orientat spre instituționalizare la un sistem orientat spre familie. Ș i una dintre bătălii a fost chiar în instanță, unde am câștigat împotriva guvernului, practic eliminarea unor restricții la plasamentul familial și în felul acesta, în momentul de față oricine dorește să ia în plasament familiar un copil, o poate face din punct de vedere legal, fără niciun fel de probleme. Și apoi prin modificarea legislației specifice, legea 273 privind regimul juridic al adopției și legea 272 privind protecția drepturilor copilului, c eea ce am reușit să facem a fost să orientăm integrarea copiilor în familie și sistemul de protecție, practic să ofere familii care să îngrijească de copii mai degrabă decât servicii rezidenți ale. Î n momentul de față este interzisă instituționalizare a copiilor sub 7 ani, a fost restricționată instituționalizarea copiilor cu handicap, doar pentru cei care au handicap total și încercăm cât mai mult să găsim familii care să fie dispuse să îngrijească de copii pentru o perioadă de timp sau prin adopție pentru totdeauna.
Reporter: Cu cât s-a îmbunătățit situația f ață de începuturi?
Liviu Mihăileanu: Începuturile ar trebui să le definim – d acă este să ne referim la anii 90, este o diferență colosală. În momentul de față există un proces de evaluare, de monitorizare și a familiei și a procesului adopției și a plasamentului în sine. Dacă este să ne referim la anul 2004, când au fost introduse primele legislații specifice, coerente în domeniu, d iferența iarăși este foarte mare, pentru că în 2004 focusul era, după cum spuneam, spre instituționalizare și favoriza intrarea copiilor în or felinate, în centre, în apartamente sociale și menținerea lor acolo, iar Banca Mondială chiar a făcut un studiu în acest sens și concluzia a fost că un copil intra în sistemul de protecție și rămâne acolo 7,5 ani, ceea ce pentru durata de intervenție a unui copil înseamnă foarte mult. Înseamnă că dacă unui copil i se rezolva situația, în 2-3 ani mai era un alt copil care nu ieșea niciodată din sistem. Și dacă este să ne referim chiar de la perioada anilor 2013-2014 până acum, diferența este foarte mare pentru că acum plasamentul familial se face pe baza unor standarde existente, nu mai este restricționat la familia biologică și familia extinsă a familiei biologice și în momentul de față practic oricine dorește să îngrijească de un copil, fie după cum spuneam, pentru o perioadă de timp până i se rezolvă situația sau dacă nu i se mai poate rezolva situația prin reintegrare în familia biologică sau integrare în familia extinsă, atunci prin adopție pentru totdeauna, o poate face.
Reporter: Prin urmare, putem fi optimiști?
Liviu Mihăileanu: Putem fi optimiști, dar moderat optimiști. De ce? Pentru că într-adevăr modificările și schimbările pe care noi le-am impus au produs schimbări sistemice. Spre exemplu, înainte erau 2 -3000 de copii declarați adoptabili, acuma sunt peste 7000, dar pe de altă parte, avem doar 3000 de familii care sunt atestate să adopte și 7000 de copii declarați adoptabili, care au nevoie de o familie. Deci există modificări în sistem, încă este loc de îmbunătățire, categoric, dar ceea ce trebuie să avem acum este reacția noastră, reacția societății care trebuie să vină și să sprijine integrare a copiilor în familie. Și aicea este cea mai mare nevoie. După cum spuneam, este un decalaj foarte mare între numărul de copii care sunt deja declarați adoptabili și numărul de familii care sunt atestate să adopte. Categoric, la sfârșitul acestui an vor rămâne cel puțin 5000 de copii care nu vor avea o familie, deși sunt declarați adoptabili și au nevoie de familie.
Reporter: Cât de mare e deschiderea românilor față de adopție?
Liviu Mihăileanu: Deschiderea românilor a cunoscut un flux foarte interesant. Î n anii 90, au fost americanii cei care au venit și au adoptat copiii cu handicap din ofernatele comuniste, nu românii. Deci cultura noastră, cultura adopției era practic inexistentă, că erau foarte rare cazurile de adopție și și atunci privite cu o suspiciune, iar diferența față de ceea ce este acum este foarte mare, pentru că din ultimii 5 -6 ani am început să avem din ce în ce mai mulți copii mari care sunt adoptați și mă refer la vârste de 10, 12, 14 ani. Avem copii cu handicap care sunt adoptați, avem grupe de frați care sunt adoptați. Ei, a cestea erau categorii de copii care nu ajungeau niciodată să aibă o familie în urmă cu 10-15 ani, iar acum încep să aibă familii, ceea ce înseamnă că avem o schimbare de cultură în societatea noastră, a românilor, dar încă suntem departe de a suplini cu adevărat în mod real nevoia de bază a copiilor care nu au familie.
Reporter: Un lucru îmbucurător e că totuși se întâmplă evenimente care sunt menite să-i încurajeze pe români să adopte, sunt menite să îi informeze corect și să-i și pregătească pe cei interesați să adopte. Unul dintre aceste lucruri este tabăra, să-i zicem așa generic, este tabăra Tzuby’s Kids pe care o organizați chiar dvs. O tabără pe care zic eu că o recomandă foarte tare faptul că dvs. înșivă sunteți părinte adoptiv, alături de soția dvs. Ce se întâmplă în taberele acestea și cu ce gând le-ați pornit?
Liviu Mihăileanu: Noi când am pornit aceste tabere, ne-am gândit la cât de mare a fost nevoia noastră de a avea suport atunci când am devenit părinți adoptivi și cât de mult a contat să avem informația corectă, să avem instrumentele cu care să lucrăm și atunci când au fost comportamente specifice și a înțelege dinamica integrării unui copil în familie. Și am început taberele acestea tocmai pentru a fi un suport pentru părinții adoptivi și părinții care au copii în plasament. Ceea ce încercăm să facem și într-adevăr, din toate metodele pe care le-am încercat până acum, taberele au efectul cel mai bun, pentru că încercăm să lucrăm la ambele capete, atât cu părinții și să-i pregătim, să-i instruim în metode de intervenție, în ceea ce are știința mai bun de oferit în momentul de față, dar și cu copiii, în intervenție terapeutică de grup, î n a a simila metodele de intervenție, astfel încât la sfârșitul taberei, după ce și psihologul nostru oferă un feedback personalizat, părinții lor pentru fiecare copil, părinții să poată merge acasă și să aibă instrumente cu care să lucreze la o integrare de succes a copiilor în familie. Taberele Tzuby’s Kids au început undeva prin 2014-2015 și sunt taberele unde locurile se ocupă într-un timp foarte scurt. Următoarea tabără pe care o avem este aproape de Sebeș, dar locurile sunt deja ocupate, însă vom mai avea tabere în octombrie și periodic vom organiza din ce în ce mai multe tabere și vom crește frecvența lor.
Reporter: Se formează și comunități ale părinților?
Liviu Mihăileanu: Sigur că da, și chiar în cadrul taberei se formează relații. Sunt părinți adoptivi care după tabere au venit și la grupurile noastre de suport și au ajuns să păstreze relații între ei, astfel încât acuma chiar dacă nu mai au nevoie de grupuri de suport, au o întreagă rețea de contacte și se întâlnesc, ies împreună. Este foarte important atât pentru părinți cât și pentru copii. Copiii, pe de o parte simt că nu sunt ei singurii în situația aceasta, observă că există mult mai multe cazuri de copii adoptați și este și o normalizare a situației lor, dar și pentru părinți pentru că se pot descărca emoțional, pot să își împărtășească experiențele, pot să învețe unii de la alții și asta se poate întâmpla atât în cadre formale, cum sunt cele ale cursurilor, ale taberelor, ale grupurilor de suport, dar mai ales în cadru informale, atunci când ies împreună și se duc împreună la o plimbare sau fac activități împreună și asta ajută foarte mult.
Reporter: Este vreo motivație pe care ați cataloga-o drept greșită de a adopta copii? Poate faptul că un cuplu nu poate să aibă copii și atunci, din motive relativ egoiste, dorește să adopte?
Liviu Mihăileanu: Nu aș spune neapărat motivații greșite, aș spune mai degrabă că este nevoie de o calibrare a așteptărilor, pentru că un copil adoptat vine cu un pachet de nevoi specifice și dacă părintele adoptiv își proiectează imaginea copilului pe care l-ar dori, imaginea cu realitatea nu se vor întâlni și atunci trebuie făcută o calibrare astfel încât părintele adoptiv, viitor adoptiv, să știe exact despre ce este vorba în procesul acesta, care va fi dinamica integrării și care va fi până la urmă rolul lui în tot acest proces. Și cred că lucrurile pot să evolueze frumos. Dar nu știu dacă aș spune chiar egoiste. Eu am devenit mult mai flexibil cu termenul acesta. Cred că sunt lucruri pe care D-zeu le pune în interiorul nostru, sunt niște nevoi fundamentale care la unii se manifestă mai acut decât la alții, dar lucrurile acestea calibrate cu cunoaștere, cu expunere, cu înțelegere pot să ducă la rezultate foarte frumoase.
Anca Brășfălean
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.