Adevărată abureală! O călătorie fantezistă, din trecutul istoric în viitorul tehnologic [AUDIO/FOTO/VIDEO]

Ca să mă însoţiţi în turul primului nivel, pe care l-am făcut alături de Master Catalyst, trebuie să acceptaţi termenii şi condiţiile: să acceptaţi că sunt lucruri pe care nu le veţi înţelege; că vă veţi simţi uneori ca şi cum aţi fi într-o maşină care a luat o curbă abruptă către razna, iar alteori ca şi cum aţi explora obiectele ciudate, cu semnificaţii misterioase, din podul bunicilor. Şi acum, că v-am avertizat, legaţi-vă centura de siguranţă pentru că pornim la drum, cu Master Catalyst.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 2 august 2023, 06:00 / actualizat: 7 august 2023, 11:54

Master Catalyst: Tatăl steampunk-ului este Jules Verne, este printre primii care şi-a imaginat acest univers fantastic în cărţile sale. Ca aspect vizual (design, decoraţiuni, îmbrăcăminte), sursa de inspiraţie este epoca victoriană. Primul pe care aş vrea să vi-l prezint este un dragon de pe perete: l-am primit pe când era puiuţ de la Pavel Jarda (fiul compozitorului Tudor Jarda), iar acum ne ajută să întreţinem focul din şemineu.

Andrea Nagy: În general obiectele expuse le-aţi primit de la fanii genului?

Master Catalyst: Directorul muzeului se ocupă cu colecţionarea de obiecte istorice şi artistice: se plimbă prin Europa, pe la târgurile de antichităţi, dar avem şi o comunitate de artişti cu care lucrăm.

Proiectoare, fotografii, tradiţii morbide

Master Catalyst: Artistul nostru principal este profesorul Silvester: el a creat de exemplu un videoproiector steampunk, cu lichid de răcire, cu o manivelă pe care când o învârtim, se proiectează cadru cu cadru o scenă de arat. Dar avem şi unul dintre primele modele de proiectoare electrice care s-au folosit în cinematografe. El are peste 500 kg şi se încinge foarte tare, ceea ce aprindea de multe ori rolele de film din celuloid. În continuare avem ceea ce eu numesc mama fondatoare a prezentării Powerpoint, adică un proiector cu diapozitive, eu la bunica mea am mai prins aşa ceva. Dintre obiectele cu valoare istorică amintesc camera foto cu scânteie de magneziu.

Andrea Nagy: E foarte mare, mă gândesc că portabilitatea nu era un criteriu.

Master Catalyst: Are roţi în spate, se transporta exact ca o valiză. Timpul de expunere era mai lung: trebuia să stai complet nemişcat minute întregi, de aceea nu vei vedea zâmbind oamenii în fotografiile vechi. Cei din perioada victoriană au început o tradiţie ciudată, aceea de a face poze post mortem membrilor familiei: pur şi simplu făceau poze de familie, în care apăreau şi cei decedaţi; care de regulă se vedeau cel mai bine, pentru că toţi ceilalţi se mişcau un pic.

Andrea Nagy: Ce facem pe lună plină?

Master Catalyst: Avem arme care s-ar putea folosi la vânătoarea de vârcolaci: cu gloanţe de argint, pentru că sunt cele mai eficiente. Avem şi un deschizător de portaluri, care deocamdată funcţionează doar pe lună plină (este făcut dintr-un uscător de păr din anii ’70). Lângă acesta avem o replică a computerului HAL9000 din Odiseea Spaţială.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Învăţământul, o distopie

Master Catalyst: Avem un dulăpior cu produse medicale folosite în secolul trecut, precum seringile din metal şi sticlă, care se sterilizau prin fierbere sau cu abur înainte de a se folosi. Pe perete putem să observăm nişte ilustraţii 3D cu scenarii distopice: războiul nuclear, consumerismul, modificările genetice şi sistemul de învăţământ. Mai avem o hartă a călătoriei interioare, despre care alchimiştii considerau că, dacă o parcurgem, vom găsi piatra filosofală.

În sala de operaţie

Andrea Nagy: Se aud nişte hârâieli ciudate.

Master Catalyst: Asta pentru că intrăm în sala de operaţie. Pe scaun îl avem pe Mirel: el era destul de problematic, iar Mr. Mistery, alchimistul nostru principal, a realizat o lobotomie pe el. Procedura aceasta se făcea foarte des chiar şi prin anii ’50: se considera că prin lobotomie poate fi vindecată homosexualitatea sau depresia, precum şi tot felul de alte probleme. Sinistru de-a dreptul. Intrăm apoi în camera de tortură, unde avem un scaun cu ţepi, pe care mulţi vizitatori îl încearcă. De aici ajungem în baia sirenei noastre, care are o cască de scafandru (pentru ea, ca să poată ieşi la suprafaţă), întâlnită în poveştile lui Jules Verne.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Universul ascultă radio

Master Catalyst: Ieşind din sala de operaţie, ne lovim de o invenţie: un radio, căruia profesorul Silvester a reuşit să-i adauge fiecare frecvenţă din univers. Avem un steam-cade, adaptat după un joc arcade din anii ’80, pe care se poate juca Mario. Ne-am dat seama că zmeilor noştri le place muzica afrikaan beat, pentru ei avem un jukebox funcţional, cu vreo 50 de melodii. Apoi o frumoasă pianină din epoca victoriană, cu lumânări pentru ca acela care cântă să poată citi portativul. Vizitatorii pot auzi cum sună o sirenă din al Doilea Război Mondial (pur mecanică, deci care funcţiona pe orice condiţii meteo), dar şi o cutie muzicală chiar mai veche, cu mai multe melodii. Şi în final aş vrea să vă prezint o sculptură făcută de un artist din Budapesta: o muscă realizată în totalitate din piese de ceas.

 

Aşadar la primul nivel am găsit obiecte istorice reale, construcţii inspirate de cărţi şi exponate originale, pur artistice. Sau… încercaţi dumneavoastră să vă definiţi propriile categorii, e mai bine aşa. Muzeul a fost fondat în 2022 de Botond Istvándi, pe care din păcate nu l-am găsit acasă, plecat fiind probabil în căutare de alte exponate, pentru că lista obiectelor curioase de la Steampunk Transilvania se schimbă tot timpul. Până acum am fost spectatori ai carnavalului steampunk, cu privilegiul de a apăsa pe butoane. Dar la al doilea nivel ni se cere o altfel de implicare. Problema e că, deşi suflete de exploratori probabil că se mai nasc şi astăzi, s-au împuţinat teritoriile pe care le-ar putea descoperi. Nu mai sunt pete albe pe hartă, zone în care ar putea să locuiască dragoni. Exploratorilor le rămâne aşadar frustrarea unei lumi în care ştiu exact ce se află la orizont, în care graniţele sunt aici şi nicăieri. Aş zice că lor le este dedicat cel de-al doilea nivel al muzeului. Ghidul meu a fost vrăjitoarea Marlena, care m-a provocat din start să dau cărţile pe faţă:

Ce mi-au spus cărţile?

Urmează ca viaţa să vă pună în faţă nişte evenimente foarte spontane. Răspunsul la cum să navigaţi aceste evenimente se află în copilăria dumneavoastră. Tema principală în următoarea perioadă va fi cunoaşterea. Aţi învăţat nişte lecţii importante, iar ca răsplată urmează ca universul să vă îndeplinească câteva dorinţe, deci aveţi grijă ce vă doriţi, m-a avertizat Marlena. Sigur, în vara aceasta vizitez muzee; multe de învăţat, ştiu ele cărţile ce ştiu.

Pe tărâmul fanteziei

Vrăjitoarea Marlena: Veţi vedea mai puţine obiecte tehnologice decât la parter, aici totul este despre imaginaţie. În spatele dumneavoastră se află fostul asistent al alchimistului nostru, care a băut nişte poţiuni netestate şi s-a transformat în corb. Sigur, a căpătat puteri magice, dar cu comunicarea stă mai prost acum.

Andrea Nagy: Dar dacă zboară, nu mai trebuie să dea bani pe taxi.

Vrăjitoarea Marlena: Totuşi sunt şi alte metode de a zbura, cum ar fi mătura. Cu atât mai bine, că nu am nevoie de parcare pentru ea. Tradiţia cu vrăjitoarele zburând pe mătură vine dintr-o perioadă puritană, în care au avut loc şi procesele cu vrăjitoare. Pe atunci mătura era un fel de metaforă pentru conexiunea cu forţele malefice. Avem în bibliotecă toată colecţia de cărţi de Jules Verne, care este o mare inspiraţie pentru noi. Înainte să ajungem acolo, vreau să vă prezint caleaşca din dovleac, care la noi transportă zâne. Zânelor le place să organizeze petreceri şi nu e o idee bună să zburăm după ce am băut. Un alt element creat în atelierul nostru este umbrela electrică, pe care vrem să o ducem înapoi în perioada victoriană cu maşina timpului. Avem busolă, macheta 3D a unui vapor şi emiţător de cod Morse.

În camera secretă

Vrăjitoarea Marlena: Biblioteca noastră are şi un secret: apăsând pe o carte anume, se poate intra în camera ascunsă în care păstrăm maşina timpului. Dimensiunile pe care le explorăm sunt însă netestate, aşa că ne-am hotărât să folosim vizitatorii pe post de cobai, fiecare îşi poate explora viitorul sau trecutul său imaginar. Constant aducem exponate noi, invenţii noi, piese artistice noi, să oferim o experienţă nouă şi vizitatorilor care revin.

 

Iar dacă doriți să experimentați împreună cu noi, poftiți în capsula timpului!

Vizitare

Muzeul Steampunk Transilvania se află pe str. Şt. O. Iosif, nr. 4. Se poate vizita în fiecare zi, de la amiază şi până la 9 seara, iar când e lună plină, până la 1 noaptea. Preţul unui bilet este de 45 de lei pentru adulţi, 40 de lei pentru studenţi şi 35 de lei pentru copiii până în 7 ani. Majoritatea exponatelor se pot atinge, iar în incinta muzeului este permis accesul cu animalele de companie.

 

Andrea Nagy

Foto/video: Bianca A. Câmpeanu

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.

Share pe Facebook Share pe Whatsapp

Etichete: Botond IstvándiJules Vernemuzee din Cluj-Napocascience-fictionSteampunk Transilvania