Incluziv: Am testat ultimul prototip al ochelarilor de orientare pentru nevăzători care se dezvoltă la Cluj

Una din cele mai mari echipe din lume care lucrează la dezvoltarea de tehnologie asistivă funcţionează la Cluj. Ceea ce e un noroc pentru mine: astfel nu a trebuit să merg prea departe pentru a testa cel mai recent prototip, ba chiar într-un mediu atipic. Cum s-au descurcat ochelarii Lumen la pădure, ce funcţii au acum şi, ceea ce-i interesează pe foarte mulţi nevăzători: pe când se estimează data lansării, vă spun chiar acum.

Cum funcţionează?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 octombrie 2023, 17:25

Una din cele mai mari echipe din lume care lucrează la dezvoltarea de tehnologie asistivă funcţionează la Cluj. Ceea ce e un noroc pentru mine: astfel nu a trebuit să merg prea departe pentru a testa cel mai recent prototip, ba chiar într-un mediu atipic. Cum s-au descurcat ochelarii Lumen la pădure, ce funcţii au acum şi, ceea ce-i interesează pe foarte mulţi nevăzători: pe când se estimează data lansării, vă spun chiar acum.

Cum funcţionează?

E un pic impropriu să le spunem ochelari, pentru că aparatul este de fapt un headset, un dispozitiv care se poartă pe cap. Imaginaţi-vă că arată ca un cerc mai gros care se pune pe frunte; apoi, cu o vârtelniţă amplasată în spate, se strânge un pic ca să nu cadă. Aparatul adună informaţii prin 6 camere şi tot felul de alţi senzori. Motoare minuscule cu vibraţie sunt amplasate de la o tâmplă la alta, astfel că atunci când utilizatorul primeşte direcţia, trebuie să se rotească un pic în jurul axei până când centrează vibraţia în mijlocul frunţii. Pe lângă asta utilizatorul primeşte şi informaţii audio despre obstacole, trotuare înguste sau treceri de pietoni.

Povestea unui lucru nu e completă fără povestea celui care l-a imaginat: în cazul acesta vorbim de povestea lui Cornel Amariei, fondatorul .lumen:

Andrea Nagy: De când te descrii ca inventator?

Cornel Amariei: La 18 ani am aplicat pentru primul meu patent, ceea ce înseamnă că de 12 ani. Am depus patente în mai multe domenii, de la sisteme menite să protejeze ATM-urile şi până la sisteme care aveau legătură cu anumite tipuri de senzori. A fost un noroc să mă expun la mai multe domenii, pentru că atâta timp cât eşti expus la mai multe, ai şansa de a le conecta şi de a produce inovaţie; dacă însă tot timpul faci acelaşi lucru, nu vei avea prea multă inspiraţie pentru a inventa lucruri.

Andrea Nagy: Pare totuşi o turnură destul de abruptă şi de nişată către tehnologiile asistive. Cum ai ajuns în contact cu acest domeniu?

Cornel Amariei: Ambii mei părinţi sunt persoane cu dizabilităţi, la fel şi sora mea. Sunt singurul din familia directă fără o dizabilitate (sau cel puţin nu au găsit-o încă). Am crescut într-un mediu diferit decât cel prin care a trecut probabil un copil cu părinţi tipici. Imposibil ca asta să nu te afecteze, imposibil să nu-ţi doreşti să faci ceva care să ajute. Când vine vorba de tehnologii asistive pentru nevăzători pe zona de mobilitate, avem bastonul alb şi câinele ghid. Acesta din urmă e o soluţie bună prin ceea ce face, dar dresajul e costisitor şi întreţinerea e problematică pentru mulţi nevăzători (ca dovadă la nivel mondial, la 40 de milioane de nevăzători, sunt în jur de 28 de mii de câini ghid). Singura variantă pe care noi am găsit-o pentru a păstra avantajele câinelui ghid este tehnologia. Modul prin care eu descriu headsetul este: un câine ghid te trage de mână pentru a-ţi da indicaţii; la fel şi acest sistem, îţi dă indicaţii la nivelul capului, pentru a reproduce ceea ce face câinele ghid. Pentru asta am pornit de la tehnologia maşinilor care conduc autonom (ceea ce nu fac încă maşinile, indiferent ce ar spune marketingul lor); apoi a trebuit să o reducem în aşa fel încât tehnologia aceea, care stă într-o maşină de 2 tone, să fie atât de mică încât să poată fi purtată pe cap. Să ştie să navigheze pe trotuar (şi credeţi-mă, există 10 feluri diferite de trotuar numai în Cluj); să te ocolească de obstacole, să te oprească la o trecere de pietoni; să te conducă spre intrarea unei clădiri şi să se descurce în interiorul unei clădiri; în plus să te ghideze într-un loc nou şi să citească, ceea ce deja un câine ghid nu va putea face.

Cornel-Amariei

Cum s-a descurcat headsetul la pădure?

Ultima oară am testat headsetul în pădure şi, având în vedere că a fost proiectat iniţial pentru mediul urban, e un lucru pozitiv faptul că a fost un singur punct în care s-a descurcat mai greu: când a trebuit să urc pe un deal mai abrupt a crezut că e un obstacol, aşa că a tot încercat să mă întoarcă din drum, pe un teren pe care-l ştia că e mai sigur. Pe de altă parte s-a descurcat chiar mai bine decât bastonul alb să ţină drumul drept. Mediul de pădure este dificil pentru cineva care merge doar cu baston alb, pentru că nu e vreo diferenţă în textură între potecă şi spaţiul dintre copaci, însă aparatul a navigat cu foarte mare precizie. De altfel problema cu texturile o au nevăzătorii şi iarna, când zăpada şterge diferenţa dintre trotuar şi stradă, dintre peticul de iarbă şi beton.

Andrea Nagy: Care au fost concluziile tale după test?

Cornel Amariei: Noi nu l-am gândit niciodată să funcţioneze în mediul de pădure, scopul nostru principal a fost mediul urban. Bineînţeles că tehnologic putem să mergem şi în alte zone, dar până acum efectiv nu a fost un focus. Ne-am dat seama că am putea să facem asta, apoi ne-a luat o singură zi să-l facem să meargă decent la pădure, ceea ce pe mine m-a bucurat foarte mult. Într-adevăr mai sunt anumite lucruri: de exemplu dacă mai ţii minte nu-i plac dealurile foarte mari, dar acestea iarăşi sunt lucruri care se rezolvă în câteva zile.

Andrea Nagy: Am apreciat totuşi că a vrut să mă ducă pe un drum sigur, nu către o râpă.

Cornel Amariei: De foarte multe ori sistemul va lua decizii care sunt sigure. Uite un alt exemplu: sistemul nu te va ghida printr-o zonă care este mai îngustă de 75 cm. Sub această distanţă va spune „narrow”, pentru că trebuie să fii un pic mai precaut. La fel de bine te-ar putea ghida prin 10-15 cm (dacă tu crezi că încapi), dar preferăm varianta cât mai sigură. Chiar recent treceam prin aeroport şi am observat că la o scară rulantă există nişte stâlpişori care sunt la o distanţă ridicol de apropiată. Ştiu că sistemul ar refuza să te ducă pe acolo, pentru că nu e sigur. Dar din teste ne dăm seama care sunt limitele persoanei care-l foloseşte, iar sistemul îşi va da seama cât de bine îl poţi folosi pentru a reduce aceste limite, pentru a te putea duce prin situaţii din ce în ce mai complexe.

Andrea Nagy: Dacă eu aş vrea să folosesc în continuare şi bastonul, l-ar considera obstacol?

Cornel Amariei: Device-ul ştie să ignore bastonul. Ba chiar la început, până când persoana se obişnuieşte cu folosinţa sistemului, recomand în continuare să folosească şi bastonul.

Andrea Nagy: E ok că v-aţi gândit să păstraţi bastonul alb în ecuaţie, pentru că un coleg mi-a atras atenţia asupra unui aspect la care nu m-am gândit: şoferii. În momentul în care treci strada şi văd bastonul, poate că vor încetini; dar dacă nu-l văd, nu există această reţinere.

Cornel Amariei: Ştiu un experiment care a fost făcut, cred, chiar în Cluj, prin care s-a vrut să se vadă dacă şoferii opresc. Rezultatele nu au fost foarte plăcute: nimeni nu a ajuns la spital, dar asta pentru că s-a oprit la timp cel care a încercat experimentul, nu şoferii. Deci din păcate nu întotdeauna bastonul alb face diferenţa.

Andrea Nagy: La ce aspecte mai lucraţi acum?

Cornel Amariei: Suntem într-o etapă în care lucrurile devin mai mici şi mai uşoare, următorul model va fi cam cu 30% mai uşor decât ceea ce ai testat. În momentul de faţă la acest proiect lucrează aproape 60 de oameni, mare parte din ei în partea de cercetare. Prin a doua jumătate a lui 2024 estimăm că vom fi gata să lansăm dispozitivul către publicul general.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.