Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: O viaţă refăcută: Mădălina Chiorean şi povestea ei despre adaptare [AUDIO/VIDEO]
Incluziv: O viaţă refăcută: Mădălina Chiorean şi povestea ei despre adaptare [AUDIO/VIDEO]
Mădălina Chiorean
Adaptarea este ceva la care ne gândim ca la un proces finit: cu un capăt bine ancorat în trecut şi al doilea capăt poate ceva mai nesigur, dar până la urmă conectat la o situaţie nouă. Mădălina Chiorean nu e deloc sigură că pentru ea al doilea capăt se va conecta complet vreodată, dar şi-a dat seama că există un mod în care poate fi de ajutor.
Articol editat de cristina.rusu,
17 octombrie 2023, 13:21
Adaptarea este ceva la care ne gândim ca la un proces finit: cu un capăt bine ancorat în trecut şi al doilea capăt poate ceva mai nesigur, dar până la urmă conectat la o situaţie nouă. Mădălina Chiorean nu e deloc sigură că pentru ea al doilea capăt se va conecta complet vreodată, dar şi-a dat seama că există un mod în care poate fi de ajutor.
Mădălina avea 27 de ani când şi-a pierdut vederea; şi pentru că mulţi întreabă ce e mai greu, să fii nevăzător din naştere sau să-ţi pierzi vederea pe parcurs, imaginaţi-vă cum e să vă treziţi la această vârstă într-o lume în care nimic nu mai e cum ştiaţi, iar aproape nicio competenţă, nimic din ceea ce aţi învăţat, nu vă mai e de folos.
Înainte de a-mi pierde vederea aveam cu totul alt statut: eram într-o relaţie de lungă durată, am fost la facultate şi aveam un job destul de bun. Încet-încet a trebuit să renunţ la toate planurile şi să-mi redesenez toată traiectoria, pierzând în acelaşi timp relaţia, jobul şi utilitatea a ceea ce am studiat. A trebuit să iau totul de la 0, dar nu ştiam exact înspre ce ţintesc, Mădălina Chiorean.
A durat ceva timp până când Mădălina a reuşit să-şi adune bucăţile propriei sale vieţi şi să încerce să le croşeteze laolaltă:
Procesul de adaptare mie mi s-a părut destul de lung; ar fi putut să fie mult mai scurt dacă acceptarea venea mai repede din partea mea. Pe de altă parte, am învăţat că a trece peste nişte lucruri necesită timp şi introspecţie; şi atunci probabil că a fost nevoie de toată perioada aceasta. Odată cu pierderea vederii am pierdut şi alte lucruri: am pierdut foarte mult în greutate, am pierdut energie. Nu mai aveam rezistenţă, nu mai puteam ieşi afară, oboseam foarte repede. Am pierdut prieteni din motivul acesta, pentru că nu ştiau cum să mă abordeze, iar eu eram recalcitrantă. Mă simţeam închisă în propriul corp, parcă nu mai aveam contact cu exteriorul. A trecut multă vreme până când am acceptat bastonul alb, deşi după ce am început să umblu cu el a fost o eliberare faptul că nu mai bâjbâiam. Aproape doi ani a durat perioada aceasta,Mădălina Chiorean.
Procesul de adaptare nu s-a încheiat, în special pentru că sănătatea a continuat să i se deterioreze. Mădălina suferă de poliartrită reumatoidă, iar în vara trecută a ajuns în punctul în care nu se mai simţea sigură să meargă mai mult de câţiva paşi. Prietenii i-au sugerat atunci să folosească un scaun rulant, ceea ce i-a dat o idee. Mădălinei i-a plăcut să filmeze înainte să-şi piardă vederea, un hobby din care au rămas anumite mişcări, anumite reflexe. Recent a demarat proiectul România accesibilă, prin care prezintă, cu ajutorul unor clipuri scurte, accesibilitatea locurilor pe care le vizitează cu bastonul alb sau în scaun rulant, însoţită de mama ei.
Dincolo de chestiunile legate de rampe, lifturi şi băi în care – ca în mall-uul pe care l-am vizitat împreună – din scaunul rulant efectiv nu ajungi la chiuvetă ca să te speli pe mâini, Mădălina a descoperit cât de mare e diferenţa pe care o face factorul uman. Uneori angajaţii unui loc sar să o ajute, făcând din bunăvoinţa lor o punte peste inaccesibilitatea arhitecturii; alteori însă, în oraşul nostru de 5 stele apar exemple de comportamente ilegale săvârşite cu o surprinzătoare nonşalanţă:
Eram la mall cu mama şi din cauza ploii voiam să luăm un taxi. În standul de taxiuri trebuie să mergi la primul, pentru că cei din spate nu au acces la ieşire. Dar primul a refuzat să mă ia, spunea că scaunul rulant nu i-ar încăpea în portbagaj. La al doilea taxi s-a întâmplat la fel, am rămas efectiv în ploaie. Scaunul meu e pliabil, îmi vine greu să cred că nu ar fi încăput, Mădălina Chiorean.
În episoadele publicate până acum pe Mădălina o puteţi însoţi în locuri populare din centrul Clujului, sau la cumpărături prin mall-uri şi pieţe.
România accesibilă este un proiect video pe care-l puteţi urmări gratuit pe YouTube.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Incluziv: O viaţă refăcută: Mădălina Chiorean şi povestea ei despre adaptare [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/10/Photo-from-Andrea-Nagy-2.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Incluziv: O viaţă refăcută: Mădălina Chiorean şi povestea ei despre adaptare [AUDIO/VIDEO]")
