Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Lupta pentru un loc de muncă: farsa recrutării pentru tinerii cu dizabilităţi în România
Incluziv: Lupta pentru un loc de muncă: farsa recrutării pentru tinerii cu dizabilităţi în România
Foto: CUsai/ Pixabay
Există o prevedere legală care penalizează firmele mari ce nu angajează persoane cu dizabilităţi, dar companiilor în continuare li se pare mai rentabil să plătească amenda decât să se conformeze. Nici nu ştiu, nici nu vor să încerce să angajeze, ceea ce transformă într-o farsă de prost gust procesul de recrutare pentru tinerii cu dizabilităţi care-şi caută un job.
Foto: Foto CUsai/ Pixabay
Articol editat de cristina.rusu,
30 ianuarie 2024, 11:40
Există o prevedere legală care penalizează firmele mari ce nu angajează persoane cu dizabilităţi, dar companiilor în continuare li se pare mai rentabil să plătească amenda decât să se conformeze. Nici nu ştiu, nici nu vor să încerce să angajeze, ceea ce transformă într-o farsă de prost gust procesul de recrutare pentru tinerii cu dizabilităţi care-şi caută un job.
Am colectat experienţele acestora de pe la interviurile de angajare.
Nu oricine se înhamă la un ultramaraton precum cel al interviurilor de angajare. Cel care încearcă trebuie să aibă ori foarte multă rezilienţă, ori un optimism care sfidează irealitatea:
“Am început în 2018 şi am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă în 2023. Am încercat cu anunţuri pe Facebook, pe Linkedin, pe toate site-urile posibile de joburi. Ca persoană cu dizabilităţi care chiar îşi doreşte să-şi găsească un job, te doboară psihic. Nici pentru cei care nu au o dizabilitate nu e uşor, dar e clar că oamenii refuză să te angajeze pentru că ai o dizabilitate vizuală. Ajungi să te resemnezi, eu mergeam la interviuri deja cu ideea că nu se va întâmpla nimic şi că nu-mi voi găsi de lucru; dar nu puteam să mă dau bătută, nu mi-a plăcut niciodată să mă dau bătută”, Diana, junior resurse umane.
“Eu mi-am dorit să mă angajez ca barista şi am fost la foarte multe interviuri de angajare, dar nimeni nu a vrut să mă angajeze. Am ajuns ca într-o zi să-i propun unui angajator să lucrez gratis, doar să câştig experienţă”, Lucian, antreprenor.
Nu a contat CV-ul, nu au contat cursurile sau competenţele, au spus tinerii cu dizabilităţi cu care am discutat, pur şi simplu pentru că personalul însărcinat cu recrutarea nu a ştiut cum să se descurce în astfel de situaţii. Reacţiile obţinute au fost de regulă de 3 tipuri: ghosting, adică oamenii nu mai primeau absolut niciun răspuns; mailuri impersonale de refuz; sau scuze pline de creativitate.
“Am început cu un interviu la o bancă, unde mi s-a spus că nu eram potrivită pentru job. Ce m-a deranjat a fost că nu mi s-a indicat în ce sens nu eram potrivită, ce-aş mai putea îmbunătăţi. Am mai încercat la un lanţ de farmacii, unde deşi mi s-a spus că voi primi un răspuns, nu am mai primit niciodată niciun fel de semnal”, Cristina, operator vânzări.
“Am întâmpinat de mai multe ori refuzuri precum “vă sunăm noi”, sau “astăzi sigur primiţi un răspuns”. Şi nu mai primeam niciun răspuns, de asta m-am făcut propriul meu şef”, Lucian.
“La interviu totul mergea bine, totul era frumos, până când întrebam dacă mi-au citit CV-ul complet şi au văzut că sunt nevăzătoare. Încercau să fie drăguţi, puneau întrebări; apoi nu se întâmpla absolut nimic, primeam doar un mail standard în care-mi spuneau că au decis să meargă mai departe cu o altă persoană. Le propuneam să vedem dacă sistemele şi aplicaţiile pe care le folosesc sunt accesibile, dar niciodată nu au vrut”,Diana.
În România s-au lansat mai multe platforme care să ajute persoanele cu dizabilităţi să-şi găsească un loc de muncă, dar acestea nu au produs rezultate consistente. Până la urmă problema nu e platforma, pentru că metodele obişnuite de interacţiune între angajatori şi potenţialii angajaţi sunt accesibile. Problema este o teamă aproape superstiţioasă a angajatorilor. Ce a funcţionat? Păi, este foarte greu de spus. Norocul uneori; alteori reţeaua de contacte sau disponibilitatea omului de a se izbi de acelaşi zid iar şi iar.
“Am avut noroc cu o persoană pe Linkedin care a postat un anunţ; şi ea având o comunitate mai mare, cineva de la compania în care lucrez a văzut anunţul şi mi-a scris un mesaj. Trebuie să te lupţi şi să nu renunţi; chiar dacă durează ani, trebuie să tot încerci”, Diana.
“Prietena mea, exasperată de dificultăţile pe care le întâmpină o persoană cu dizabilităţi de vedere care vrea să se angajeze, a creat special pentru mine un magazin online cu produse pentru nevăzători unde să lucrez”, Cristina.
“În cazul meu decizia a venit spontan, m-am întors la liceul unde am şi învăţat. E o oportunitate extraordinară, plus că e şi un loc pe care-l cunosc foarte bine. Cunosc nevoile copiilor, am considerat că aş avea o contribuţie pozitivă”, Eusebiu, profesor.
Conform datelor făcute publice recent de ANAF, firmele româneşti au plătit în total 2.5 miliarde de lei amendă pentru că nu au angajat cota de persoane cu dizabilităţi impusă prin lege.
Andrea Nagy
Foto: CUsai/ Pixabay
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
