Prima pagină » Reportaje » O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză

O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză

Cea mai mică entitate politică din America de Sud este Guyana Franceză. Este un departament de peste mări al Franţei şi a fost incredibil să aflu că Uniunea Europeană deţine practic o bucată de junglă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 16 martie 2024, 06:00

A fost până în 2019 un rai al entomologilor; de atunci condiţiile s-au mai înăsprit, rămâne totuşi cea mai bună opţiune pentru cei care caută specii rare sau speră să descopere unele noi în America de Sud. Doi biologi din Cluj, Geanina Sitar şi Cristian Sitar, au petrecut două săptămâni în Guyana Franceză, într-o expediţie de unde s-au întors cu peste 3 mii de fluturi.

Andrea Nagy: De când v-aţi întors, aţi apucat să leneviţi?

Cristian Sitar: Cred că ne vom reface din mers, deoarece activităţile nu ne-au permis acest lucru. A fost o diferenţă de fus orar de 5 ore, a fost nevoie să ne adaptăm la clima ecuatorială, cu temperaturi ridicate, cu umiditate ridicată. Când am ajuns acolo, am avut nevoie de 4-5 zile să ne acomodăm.

Andrea Nagy: Geanina, ţie ce ţi-a lipsit cel mai mult?

Geanina Sitar: Nu pot să zic că mi-a lipsit ceva anume, am avut inclusiv internet. Aş mai fi avut nevoie de încă o săptămână să explorez jungla, să mă bucur de ea.

Andrea Nagy: În ce condiţii aţi lucrat?

Cristian Sitar: Am fost cazaţi într-o aşezare tradiţională, la o familie care deţine trei căsuţe. Fiecare căsuţă avea baie şi bucătărie. Dar practic căsuţele acelea au pereţi doar la zona de baie, iar un acoperiş din frunze de palmier te proteja de ploaia ecuatorială. Un aspect important e faptul că am avut frigider, deoarece pe lângă mâncare, a trebuit să ţinem la rece şi probele recoltate.

Andrea Nagy: Ce v-aţi propus când v-aţi dus acolo?

Cristian Sitar: Geanina şi cu mine am avut ca scop colectarea de insecte cu scop ştiinţific. Mai precis fluturi, pentru că acesta e domeniul în care activăm, dar am colectat şi alte insecte impresionante ca forme, culori, dimensiuni.

Andrea Nagy: Aveaţi o listă de specii pe care le căutaţi?

Cristian Sitar: Aveam şi o listă de specii; în acelaşi timp aveam şi dorinţa de a colecta cât mai mult în necunoscut, în speranţa că vom găsi specii noi pentru ştiinţă. Până la urmă acesta e visul oricărui cercetător în acest domeniu.

Andrea Nagy: Aţi găsit specii noi?

Cristian Sitar: Încă nu am reuşit să despachetăm materialul, care a ajuns direct la congelator. Dar cel puţin nişte specii rare sigur am găsit.

Andrea Nagy: Nu vreau să-mi imaginez congelatorul vostru.

Geanina Sitar: Acasă avem 3 congelatoare, dintre care 2 sunt pline doar de insecte, iar al treilea s-a umplut acum de fluturi tropicali. A fost destul de greu să negociez cu mama la început, pentru că nu înţelegea de ce fluturii sunt mai importanţi decât cocoşul de la ţară, care face o supă bună.

Andrea Nagy: Cum se desfăşoară partea de colectare?

Cristian Sitar: Pentru insectele care sunt active ziua, tot plasa de prins fluturi o folosim. Diferenţa e că în România foloseşti o plasă cu un diametru mai mic, iar coada are undeva la 1.5 m; pe când acolo am folosit nişte plase foarte lungi, cu o capacitate de a colecta insecte chiar şi la 4-5 m. La insectele cu activitate nocturnă, acolo îţi trebuie un ecran luminos: adică o pânză albă, pe care se proiectează lumina de la un bec care emite lumină ultravioletă.

Andrea Nagy: Întreaga expediţie a fost cu scopul de a colecta insecte?

Cristian Sitar: Nu, din echipă au făcut parte şi colegi ornitologi, interesul lor a fost să colecteze paraziţi de la păsări şi să facă observaţii. Am avut colegi specialişti în mamifere, dar şi o colegă botanistă, aşa că am aflat câte ceva şi despre plantele de acolo. Acolo sunt multe plante pe care le-am întâlnit doar în cărţile de botanică: una din plantele cele mai comune e mimosa pudica, pe care o vedem la Grădina Botanică, dar acolo e pur şi simplu o buruiană la marginea drumului.

Andrea Nagy: Geanina, de ce surprize ai avut parte?

Geanina Sitar: Eu fiind prima dată în junglă, toată expediţia mi s-a părut extraordinară. Toate sunetele se schimbau atât de mult de la un moment al zilei la altul. Potecile erau pline de vegetaţie şi fiecare copac era plin de insecte care abia aşteptau să vină şi să se ataşeze de corp. Odată când am dat după un fluture cu fileul entomologic, probabil că am nimerit o frunză cu foarte multe căpuşe. În momentul în care am întins mâna să colectez fluturele, m-am trezit cu peste 15 căpuşe pe braţ.

Geanina Sitar şi Cristian Sitar

Andrea Nagy: A trebuit să-ţi faci ulterior un vaccin sau aceste lucruri le-aţi rezolvat dinainte?

Geanina Sitar: Am făcut vaccinul pentru febra galbenă, care este obligatoriu: fără acest vaccin nu poţi să urci într-un avion care merge într-o zonă tropicală. Un alt risc în zonele tropicale este malaria.

Andrea Nagy: Mai nou se pare că există şi în România.

Cristian Sitar: Oricum malaria a existat şi în România, în Delta Dunării. Mai riscantă este febra Dengue, pentru care nu există un tratament preventiv, sau Zika.
Geanina Sitar: Şi Chagas.
Cristian Sitar: Chagas este o boală transmisă de către un grup de ploşniţe care se hrănesc cu sânge, dar acele ploşniţe nu erau în zona în care am fost noi. Singurele semnalări au fost în zona localităţii Mana, pe malul Atlanticului. Noi în Guyana Franceză am fost aproape de Saint-Laurent-du-Maroni, celebra localitate unde a existat acea închisoare de maximă securitate unde s-a filmat Papillon.
Geanina Sitar: Închisoarea aceea a mai avut un rol în societatea guyaneză: era punctul de primire a sclavilor.

Andrea Nagy: Pentru autorităţile de acolo e ok să se facă aceste expediţii pentru colectat diverse specii?

Cristian Sitar: Guyana Franceză a fost un paradis al entomologilor până în anul 2019, când administraţia locală a decis că vor să aibă un control asupra a ceea ce se colectează. Începând cu 2019 s-a impus o cotă de maxim 1000 de insecte de persoană pe an. Acesta nu e un număr mare, având în vedere ce diversitate există în pădurea ecuatorială.

Andrea Nagy: Şi chiar se numără?

Cristian Sitar: Noi nu am fost controlaţi, dar am declarat toate insectele. Acestea se pot declara pe o platformă şi primeşti un document de liberă trecere prin teritoriile franceze cu materialul respectiv. Poate exista oricând un control, iar dacă nu ai documentul respectiv, amenda e de 750 de euro pe insectă.

Andrea Nagy: Deci pentru 1000 de exemplare…

Cristian Sitar: …devii şi tu localnic în Guyana Franceză. Pe noi ne-au mai ajutat colegii ornitologi, aşa că am adus cam 3150 de insecte. De restul doar ne-am bucurat; eventual le-am fotografiat, când condiţiile au permis acest lucru.

Pentru mai multe poveşti din Guyana Franceză, vă invităm să ascultaţi dialogul integral cu Geanina şi Cristian Sitar.