Virtual şi vivid: s-a lansat un Muzeu Virtual al Culturii Rromilor

O călătorie prin memoria culturală a rromilor din ţara noastră avem ocazia să facem, vizitând recent lansatul Muzeu Virtual al Culturii Rromilor.

Articol editat de cristina.rusu, 28 martie 2024, 10:45

Muzeul este unicul de această anvergură din lume, fiind în acelaşi timp bibliotecă şi cinematecă, dar mai ales o invitaţie de a retrăi istoria acestei minorităţi etnice.

Expoziţia este organizată în 8 săli virtuale, pe care ni le prezintă dr. Delia Grigore, lector la facultatea de limbi şi literaturi străine a Universităţii din Bucureşti şi preşedinte al Centrului Rromilor Amare Rromentza:

Muzeul are o formă de realitate virtuală: este o construcţie, în care sunt 8 săli ce se pot vizita în 8-10 ore. În fiecare sală sunt imagini pe pereţi, filmări, fotografii cu documente şi oameni.
 
Ghidul muzeal te îndrumă în 3 limbi: română, rromani şi engleză. Prima sală se numeşte Ancestralitate şi se referă la rădăcinile rromilor, în India, Bizanţ, Frigia şi Persia. În general muzeul se referă la rromii din România, dar iată că vorbeşte şi despre aceste rădăcini, despre care nu s-au făcut foarte multe cercetări.
 
Tot în prima sală vorbim despre cultura tradiţională, cu tot ce ţine de cutume, valori tradiţionale etc. Acolo unde nu am avut posibilitatea de a reconstitui din filmări cutume rrome am folosit şi animaţii.
 
Următoarea sală se referă la sclavia rromilor, între 1385-1856. Din acea perioadă există nişte litografii din secolul XIX, realizate în general de călători străini, care erau îngroziţi de faptul că rromii de aici erau consideraţi obiecte care se vindeau, se cumpărau, se puneau pe foile de zestre şi apăreau în documentele mănăstireşti.
 
Pentru prima oară la revoluţia din 1848 a apărut ideea abolirii sclaviei rromilor (avem proclamaţia de la Câmpia Turzii din 11 iunie 1848 care arată, la punctul 14, emanciparea ţiganilor); după care revoluţia a fost înnăbuşită şi s-a reluat ulterior procesul de dezrobire. Şi apoi avem în 1856 ultima lege de dezrobire a rromilor.

Bilet de dezrobire 1848

Trecem apoi la emanciparea rromilor, la ce s-a întâmplat cu ei după dezrobire.
 
În perioada interbelică rromii se aflau pe cărţile poştale, ca o mândrie pentru România că aveau meşteşuguri interesante. Au început să apară multe picturi legate de rromi: e adevărat că erau cam exotificante, în care femeia rromă era prezentată ca un obiect exotic, frumoasă şi nu foarte îmbrăcată.
 
În interbelic au apărut primele organizaţii; deşi au participat la Războiul de Independenţă din 1877 şi la Primul Război Mondial, abia după unirea cu Transilvania au apărut, pentru că foştii sclavi din Ţările Române foarte greu s-au putut emancipa.
 
După Marea Unire, rromii au dorit să fie recunoscuţi: să aibă parte de aceeaşi justiţie, de acelaşi tratament religios; îşi doreau foarte mult să participe politic, să fie luaţi în seamă, dar nu au fost.
 
Presa vremii ironiza adunările rromilor, li se părea caraghios că s-au găsit şi ţiganii să se adune.
 
Am avut o mişcare foarte frumoasă în perioada interbelică, întreruptă brusc de intrarea României în război alături de Germania nazistă şi de Holocaustul rromilor.
 
Aş vrea să subliniez că Holocaustul a presupus o ideologie autohtonă: avem pagini întregi cu texte semnate de etnologi, sociologi, de oameni de cultură români – nu germani -, în care se spunea că rromii sunt degeneraţi, că sunt inferiori, pagini care justifică nevoia ca rromii să fie duşi de aici.
 
Ceea ce s-a şi întâmplat: nomazii au fost duşi în proporţie de 99% în Transnistria în 1942. Avem un film cu mărturii ale supravieţuitorilor Holocaustului rromilor, pe care l-am făcut prin 2010-2012 (majoritatea dintre ei nu mai sunt în viaţă acum).

Supraviețuitor Rrom Holocaust

În sala dedicată perioadei socialiste vorbim despre politica de asimilare sistematică a rromilor. A fost o integrare socio-economică: pentru prima dată în istoria României eram consideraţi egali (egali în sărăcie) şi puteam să mergem la şcoală.
 
Generaţia mea este urmaşa generaţiei celor care au putut să înveţe carte, dar preţul plătit a fost mare. Au fost foarte mulţi artişti rromi în perioada aceea: Fărâmiţă Lambru, Maria Lătăreţu etc. Toţi au fost foarte bine văzuţi, dar ca români. Deci nu se punea problema etniei. Asimilarea nu a reuşit complet, pentru că rromii nomazi au rămas într-o stare de excludere (deşi nomadismul s-a interzis, la fel şi meseriile tradiţionale).

rromi căldărari cu căldări

Atât de mult am trăit aşa, încât foarte mulţi dintre noi au rămas români, nu au revenit spre identitatea rromă nici după 1990.

Nicolae Gheorghe fondatorul miscării rromilor de după 1990

După 1990, rromii au fost recunoscuţi în sfârşit ca minoritate naţională, cu drepturile culturale aferente. Au apărut atunci multe organizaţii de rromi, iar în 2001 a apărut prima strategie naţională pentru rromi.

Momentan suntem în situaţia de a fi recunoscuţi ca minoritate naţională în 14 ţări din Uniunea Europeană, dar drepturile culturale încă nu sunt puse în practică aşa cum ar trebui.

Din 2001 un muzeu al rromilor apare în strategia naţională; şi în sfârşit în 2023 a apărut legea şi conceptul pentru un muzeu de istorie şi cultură a rromilor, dar încă ne luptăm pentru a obţine un spaţiu fizic.
 
Revenind la muzeul nostru virtual, acesta este unicat în lume şi noi îl vom susţine. Eu cât voi trăi, îmi voi asuma susţinerea acestui muzeu.
 

Vă invităm să ascultaţi dialogul integral, apoi să accesaţi Muzeul Virtual al Culturii Rromilor aici:

https://romanomuseum.com/

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.