Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Tudor Ganea este unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani care a scris romanul său de debut Cazemata, apărut, pentru prima dată, la editura Polirom în 2016.

Articol editat de cristina.rusu, 21 aprilie 2024, 06:00

În timpul liceului a fost laureatul unui concurs de proză, iar ulterior a fost descoperit şi încurajat de Florin Iaru şi Marius Chivu. Așa a început să lucreze la un volum de povestiri a căror acţiune se petrece într-un cartier al Constanţei şi care se va transforma ulterior în romanul său de debut Cazemata, apărut, pentru prima dată, la editura Polirom în 2016.

Despre acest roman vom vorbi astăzi, romanul care îl impune pe autorul său ca pe un prozator de o remarcabilă originalitate şi expresie.

Autorul Cazematei le propune cititorilor săi o istorie fabuloasă, scrisă sub semnul realismului magic. Naraţiunea oscilează mereu între două lumi, două planuri: sacrul, care apare aici ca o insulă paradisiacă şi profanul, adică viaţa de zi cu zi a unui cartier de pescari, tulburată de la un moment de evenimente stranii, contradictorii cu logica bunului-simţ.

Viziunea scriitorului este una magică, bazată pe ideea că relaţia dintre sacru şi profan presupune un echilibru energetic, iar ruperea acestuia, prin acţiuni care lezează și tulbură ideea de ordine cosmică şi lege morală, dă naştere la reacții care pot avea consecinţe catastrofale. Căci orice acţiune are consecinţe nu doar în lumea văzută, ci şi în cea nevăzută, provocând efecte imprevizibile, iar crima atrage întotdeauna după sine pedeapsa.

Un roman cu o intrigă rapidă, cu multe momente savuroase, cu un final apocaliptic, care construiește spațiul magic al cazematei, blestemată de istorie și de oamenii din jurul ei, încărcați cu energii ce au un efect distructiv asupra cartierului şi a locuitorilor acestuia.

Aceasta este una dintre cheile posibile de înţelegere a romanului, pentru că Tudor Ganea ştie să evite cu inteligenţă alegoria monosemantică şi recurge la polisemantismul simbolurilor.

Evenimentele stranii care colorează naraţiunea nu au motivaţie explicită, naratorul doar sugerează, indică posibile piste de interpretare, îi lasă cititorului libertatea de a-şi construi propriul scenariu, ştiind prea bine că frumuseţea unei istorii stă în partea ei de mister.

Aparent este un roman polițist: câțiva muncitori dispar de pe șantierul care urma să ridice o clădire peste o veche cazemată militară, construită pe timpul războiului și devenită casă pentru vagabonzi, crâșmă sau loc de joacă pentru copiii cartierului. Locația e la malul mării, un cartier sărăcăcios, cu blocuri de patru etaje, mai mult debranșate, cu oameni fără serviciu care trăiesc de pe o zi pe alta pescuind și povestind unul altuia întâmplări care de care mai fabuloase.

Aici e trimis sub acoperire inspectorul Adamescu să descopere dacă cei din cartier sunt implicați în dispariția muncitorilor sau dacă știu ceva despre celebrele tuneluri de sub cazemată. Dovezile se adună greu, poveștile sunt multe și legendele care stau la baza comunității și la originea cazematei devin obsedante.

Adamescu nu crede neapărat ce i se povestește, însă realitatea din jurul său confirmă cele mai rele așteptări.

Paleta scriitorului e foarte bogată, el trece cu dezinvoltură de la o variantă a fantasticului la cealaltă. Nu se concentrează însă neapărat pe descrieri, deși acestea există pe tot parcursul romanului, ci mai degrabă pe evoluția unor personaje, așa cum reiese din acțiunile acestora, din evenimentele la care iau parte și mai ales prin dialogurile lor pipărate, specifice periferiei și pescarilor, dar și la obiceiuri, bețivi, dar mustind de viață în încercarea de supraviețuire într-o lume extrem de aspră.

În Cazemata există foarte multe istorii, desfășurate pe mai multe decenii; ne aflăm așadar în fața unei cărți care îmbină mai multe teme și fațete, fie că vorbim de roman fantastic sau psihologic, de investigație polițistă sau de ipostaze halucinogene. Descrierile sunt frumoase, personajele sunt fascinante, dialogurile sunt vii, iar imaginea construită este a unui roman matur despre realitatea anilor ‘90, peste care se infiltrează un soi de realism magic cu personaje și întâmplări miraculoase. Autorul este un povestitor foarte bun și are vorbele potrivite la el, iar cartea lui este antrenantă și ne expune un mediu neobișnuit, cu personaje specifice: pescarii, cu comportamentul lor ursuz, cu ticurile şi vorbirea lor puternic colorată reprezintă o faună umană inedită și pitorească.

Cartea lui Tudor Ganea o puteți găsi la sediul central al Bibliotecii Județene Octavian Goga Cluj, la Secția de Împrumut pentru Adulți și Artă, Sala de Limba și Literatura Română.