Prima pagină » Reportaje » Cea mai frumoasă meserie: ce înseamnă să fii învățător mai bine de 40 de ani

Cea mai frumoasă meserie: ce înseamnă să fii învățător mai bine de 40 de ani

Din acest an ziua de 5 iunie devine zi liberă pentru personalul din educaţie şi, implicit, pentru elevi.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 iunie 2024, 12:59 / actualizat: 5 iunie 2024, 14:45

Încă din anul 2007, în România, în data de 5 iunie se sărbătoreşte Ziua Învăţătorului.

Dacă până acum această zi era marcată doar prin activităţi extracurriculare în timpul programului de lucru, începând din acest an ziua de 5 iunie, devine zi liberă pentru personalul din educaţie şi, implicit, pentru elevi.

Ce înseamnă să fii învățător mai bine de 40 de ani aflăm din reportajul realizat de colega noastră, Rodica Tulbure:

Reporter: Aristotel spunea: ”Cei care știu, fac, cei care înțeleg, predau.” Și când spun predau, gândul îmi zboară la oamenii cu har și vocație, sculptorii de suflete și caractere – învățătorii – acele persoane care ne luminează drumul spre cunoaștere pas cu pas, dar ne și inspiră dorința de a cunoaște. Niciunul dintre noi nu am fi ceea ce suntem fără ca un învățător să nu-și fi dedicat timpul, talentul educativ și energia pentru a ne motiva curiozitatea și a ne inspira să învățăm și să ne educăm. Ce înseamnă să fii dascăl mai bine de 40 de ani, într-un sistem de educație în continuă schimbare, ne spune Diana Buruian, învățătoare la Școala Gimnazială Alexandru Vaida Voievod:

Diana Buruian: Cred că este cea mai frumoasă meserie din lume. E acea meserie în care iei un suflețel de copilaș și-l modelezi, îi dai ceva din sufletul tău, îți dă ceva din sufletul lui și practic rămâi cu niște amintiri care dăinuie o viață întreagă. Legătura dintre dascăli și copii e dincolo de ani, e dincolo de timp. Și astăzi păstrez legătura cu foști elevi de-ai mei care vin să-mi arate copilașii, care mă invită la evenimente, copiii care mi-au bucurat sufletul și îmi bucură sufletul. Sper că am lăsat și eu o amintire în suflețelul lor, pentru că, așa cum spune doamna director, învățătorul e unul singur, restul sunt profesori.

Reporter: De unde a pornit ideea de a fi dascăl?

Diana Buruian: Pe de o parte, la mine a pornit din familie, mama mea a fost profesoară, pe de altă parte, dorința de a fi învățător a pornit de la cele două învățătoare pe care eu le-am avut, doamna Emilia Țărmure, în clasele unu-trei și a doua, Maria Griscenco, în clasa a 4-a, care pentru mine au însemnat model. Apoi, ajunsă la Liceul Pedagogic am mai avut încă un dascăl model, o învățătoare, Elena Rusu, la clasa dânsei eu eram responsabilă cu activitățile pionierilor, cum era atunci și cunoscându-le și crescând cu aceste dăscălițe, eu am zis: așa vreau să fiu!

Reporter: S-a schimbat ceva de-a lungul celor 44 de ani de când sunteți în sistemul de învățământ?

Diana Buruian: S-a schimbat foarte mult. În primul rând s-a schimbat percepția societății față de dascăl. Din păcate, s-a degradat pe an ce trece, dar așa cum spun și am repetat-o de mai multe ori, a distruge învățământul este cred că politică de stat, dar nu doar la nivel național și internațional, pentru că un popor cât mai needucat este mai ușor de condus. Practic, în momentul în care dai într-un profesor nu conștientizezi că de fapt dai în generațiile care sunt și în cele care vor veni. Dar vor ajunge și cei care fac lucrul acesta să conștientizeze, însă atunci, din păcate, va fi prea târziu. Raportat la menirea de învățător de-a lungul anilor, cred că dacă ar fi să o iau de la capăt, tot meseria aceasta mi-aș alege-o, dar aș completa-o cu o școală a părinților. Din păcate, copiii când vin pe lume prin fără instrucțiuni de creștere, părinții au nevoie de o astfel de școală a părinților. A existat la un moment dat, în urmă cu vreo 20 și ceva de ani, o etapă în care și la noi în școală veneau specialiști care țineau cursuri cu părinții, dar din păcate, nu mai e modern.

Reporter: Care sunt cele mai mari greutăți de care se lovește un dascăl?

Diana Buruian: Am să mă rezum doar la această generație – generația COVID, generația post-COVID, generația gadget-urilor – e generația de copii cu care se lucrează mai greu, pentru că deficitul de hiperactivitate și de atenție pe care le-au dobândit copiii ca urmare a utilizării excesive a gadget-urilor face ca munca la catedră să fie foarte dificilă. Dar, am zis așa: atâta vreme cât sunt la catedră, eu nu abandonez lupta. Lupt pentru copii, alături de copii și, de preferință, alături de părinți, dacă sunt alături de mine.

Reporter: Dacă ar fi să le dați un sfat celor care se gândesc să îmbrățișeze această meserie, ce le-ați spune?

Diana Buruian: Este meseria care îți aduce cele mai mari satisfacții în viață.

Reporter: Cei mai buni învățători sunt cei care te învață încotro să te uiți, dar nu îți spun și ce să vezi lăsând libertatea fiecărui copil de a descoperi și cunoaște în stilul propriu. Care este imaginea învățătorului ideal în viziunea tinerei generații?

Elev 1: Un dascăl ideal trebuie să fie iubitor, înțelegător, să-i facă pe elevi să fie cât mai uniți, foarte iertător și să îi facă pe copii să înțeleagă că prin muncă și disciplină pot ajunge la rezultate foarte mari.

Elev 2: Pentru mine, dascălul ideal ar fi să fie înțelegător cu copiii, să ierte în caz că greșesc și să ajute unde nu se descurcă.

Elev 3: Pentru mine, un dascăl ideal ar fi să ne fie ca un ghid.

Elev 4: Pentru mine, dascălul ideal ar fi să fie sincer, să fie iubitor, să ne înțeleagă, să fie model pentru noi.

Reporter: Celebrul matematician Grigore Moisil spunea că un dascăl bun e cel care te face ca lucrurile grele să ți se pară ușoare. Îndreptăm respectul nostru către acești oameni care încearcă zi de zi să educe nu doar minți, ci și inimi.