Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: „Insula orfanilor”, de Laurel Synder

Sesam deschide cartea: „Insula orfanilor”, de Laurel Synder

Dacă vă plac parabolele și fanteziile de tip robinsoniadă, această carte vă va intriga, vă va scoate din cotidian și vă va stârni emoția.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 iunie 2024, 00:00

Cum ar fi, dragi copii, dacă v-ați trezi pe o insulă? Una dintre marile reușite ale unui scriitor de ficțiune este aceea de a plăsmui o lume de o coerență desăvârșită, care funcționează după propriile legi, dar în jurul căreia plutește o aură de mister.

S-ar putea spune că universul poveștii e o insulă în măsura în care ne captează întreaga atenție. Nu poți să fii în două povești în același timp. E ca și cum povestea în care te cufunzi te-ar trage de mânecă și ți-ar șopti: Hei, ascultă-mă! Acum eu contez cel mai mult.

Pentru că se apropie vacanța, iar vara e anotimpul călătoriilor și explorărilor de tot felul, și lecturile pe care le alegem sunt în ton cu această dorință de a ne aventura în spațiu. Așa că, dacă sunteți în căutarea unui roman care să vă deconecteze de realitate și, totodată, să vă conecteze la semnificațiile profunde ale vieții, vă recomand să citiți „Insula orfanilor”, de Laurel Synder.

Dacă vă plac parabolele și fanteziile de tip robinsoniadă, această carte vă va intriga, vă va scoate din cotidian și vă va stârni emoția, provocându-vă la o aventură psihologică ce vă va dezvolta imaginația, gândirea critică și empatia. În mod surprinzător, cu cât ne confruntăm mai mult la nivel mental cu o realitate diferită de cea în care trăim, cu atât ne cunoaștem mai bine, iar acesta pare a fi și unul dintre mesajele pe care autoarea le-a strecurat în subiectul romanului.

Insula orfanilor e denumită astfel pentru că pe ea locuiesc nouă copii, în absența oricărui adult. Dacă sunt sau nu cu adevărat orfani nu știe nimeni. Din timp în timp, o barcă lasă la mal un copil, cel mai mic dintre orfani, iar în locul lui urcă în barcă și dispare în necunoscut cel mai mare din grup, acela care, aflându-se în pragul adolescenței, e numit Maturul. Micuțul va deveni Protejatul noului Matur, iar acesta îl va învăța tot ce știe, până în clipa când clopotul va anunța sosirea următoarei bărci și îi va veni și lui rândul să plece, așa cum au făcut cei mulți dinaintea lui. Și astfel, ciclul plecărilor și sosirilor continuă la nesfârșit, fără ca nimeni să-i afle vreodată sensul. Dar odată și-odată tot se găsește cineva care să cerceteze dincolo de aparențe, care să-și pună întrebări, care să pună în discuție rostul insulei, care să se revolte. Aceasta este Jinny, fata care îi ia locul lui Deen, ultimul plecat, devenind Matura de pe insulă.

Jinny pune la îndoială orânduiala implacabilă, misterioasă și de neînțeles a acestui colț de lume în care pare că au fost cu toții exilați. În acest loc, timpul nu se măsoară în zile, luni și ani, ci în somnuri. Nu există ceasuri, nici oglinzi. Fiecare nou-venit e obligat să se descalțe, papucii fiind un simbol al lumii necunoscute pe care au lăsat-o în urmă. Pe cer dansează forme vălurite, în culori fascinante. Până și hrana e diferită de cea pe care o cunoaștem noi.

Pe lângă resursele bogate de pește, copiii culeg niște fructe verzi numite „țepoșele”, singurele „bomboane” din lumea lor, sau se delectează cu „pelsici” coapte. Deși sălbatică și stâncoasă, insula e un loc sigur, în care nicio vietate nu le face rău copiilor, nici măcar șerpii.

Trei lucruri trebuie să știe fiecare dintre orfani: să gătească, să înoate și să citească. Despre lumea din care se presupune că au plecat află doar din cărți. Cele câteva volume din cabana cu cărți sunt pe alocuri adnotate de o fată pe nume Abigail, notițe în care pulsează căutarea disperată a unui sens, aceeași de care se simte cuprinsă și Jinny. Prinsă între încercările rolului matern pe care-l preia față de Ess, cea mai mică dintre orfani, și teama de a părăsi insula, Jinny reprezintă vocea conștiinței care se opune mersului lucrurilor. Într-atât încât, atunci când îi vine rândul să urce în barcă, o trage cu forța la mal și refuză să plece.

Teamă sau curaj? Alegerea ei atrage o serie de consecințe nefaste asupra insulei, obligând-o să facă o a doua alegere. Voi ce ați fi făcut în locul ei? Care credeți că este rostul acestei insule?

Cufundați-vă în valurile cărții și îndrăzniți să oferiți propriile răspunsuri! Călătoria autocunoașterii începe pe Insula orfanilor, la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj.